Părinții se confruntă adesea cu dilema privind jocurile violente și imaginare ale copiilor lor. Este normal și sănătos interesul copiilor pentru violență? Aflați când ar trebui să vă faceți griji și când ar trebui să interveniți.
Îmi povestea una dintre mamele alături de care lucrez,cum într-o zi, Radu (acest nume este fictiv) – în vârstă de 5 ani se juca alături de un coleg, cel mai bun prieten, venit în vizită. O bucată de timp s-au jucat „de-a prinselea”, apoi, un pic mai târziu, am auzit strigăte de bucurie, chicoteli, sunete de ciocnire a jucăriilor izbite și apoi un vesel „Te-am prins, infractorule!„
„Hei! de-a ce vă jucați voi acolo?!” i-a întrebat, mama. Vreți o gustare când terminați de prins „hoții”?
Au răspuns, amândoi, cu un zâmbet mare, larg, pe toată față. „Noi suntem infractorii Noi suntem cei mai răi! Avem și arme și îi împușcăm pe toți copiii de la grădiniță!”
A fost unul dintre acele momente de cotitură în educația părintească: Să confisc jucăriile? Să le spun că uciderea copiilor este împotriva regulilor casei? Să sun părinții celorlalți copii sau gradinița și să-i alertez că ..copiii manifestă tendințe de ..omor în masă ?
Sunt Jocurile Video Cu Adevărat de Vină pentru Problema Violenței ?
Marele adevăr este că ioți copiii adoră să joace jocuri de tipul binele-contra-răului – pentru că asta le permite să exploreze ce înseamnă să ai putere. Și dacă ești un copil care urmează regulile marea parte a timpului, este foarte distractiv să fii „răufăcător” – chiar dacă este în joacă.
Copiii au fost întotdeauna intrigăți și încântați de violența imaginară, de la Hansel și Gretel, la Capra cu Trei Iezi până la la Harry Potter care se luptă în războaie pe viață și pe moarte împotriva răului. Orice părinte care a văzut un copil transformând o banană sau un deget într-o armă pentru a înfrânge răufăcătorii în timpul gustării poate confirma asta. Cu toate acestea, ca părinți moderni, ne preocupă în mod justificat violența reală.
Așadar, dacă copilul tău a trecut de la jocurile cu mașinuțe sau păpuși la războaie imaginare, s-ar putea să te întrebi dacă acele jocuri imaginare violente sunt sănătoase și cum ar trebui să reacționezi.
Când Este Normal
Adevărul este că violența imaginară este aproape întotdeauna normală. Nu există neapărat ceva rău în jocul vagresiv . Ceea ce trebuie să delimităm este violență reală. Violența implică un efort de a răni pe cineva. Dar jocul, prin definiție, este distractiv. Deci, oricare ar fi jocul, dacă copiii se joacă și nimeni nu este speriat sau rănit, atunci ..nu este violență.
Experții sunt de acord că acest tip de joc imaginar este o parte esențială a învățării . Copiii nu-și pot verbaliza întotdeauna corect și complet toate ideile. Așa că, nu presupuneți că jocul unui copil care implică arme, simularea unor lovituri, infractori, sau moarte înseamnă același lucru pentru el că și pentru noi, adulțîi. Copiii nu pot înțelege pe deplin permanența morțîi până la vârsta de 6-9 ani, și dacă nu au fost expuși direct la violența reală, le lipsește contextul istoric și social pe care adulțîi îl au. .
Când jocul este inspirat de experiențe reale, este foarte important de analizat contextul . Dacă oprim jocul, oprim conversația. Jocul este modul în care copiii își procesează situațiile dificile. Prima dată când copilul meu s-a jucat cu arme, a pretins că este un pirat care împușcă rechini și mi-a spus că o face „că să nu mai muște oamenii și să le ia sângele.” M-a alarmat până când mi-am amintit că fusese la medic pentru o recoltare de sânge în săptămâna aceea. Jucându-se, creea sens unei experiențe înfricoșătoare. Acesta poate fi unul dintre modurile prin acre copiii dobândesc controlul asupra confuziei sau a fricii.
Jocul Este Antidotul Perfect pentru Anxietate în Aceste Timpuri
Nu trebuie să vă placă fascinația copilului dvs. pentru împușcături sau explozii, dar nu există niciun motiv de panică. „Cel mai rău lucru pe care îl putem face este să le dăm copiilor senzația că viața lor imaginară este rea sau greșită”, spune Katch. Și așa cum copiii de 5 ani care se joacă de-a doctorul nu devin automat medici, jocurile violente nu sunt un semn al unei minți tulburate. „Nu există studii care să arate o corelație, cu atât mai puțîn o cauzalitate, între jocurile copilăriei și violența la vârsta adultă”, observă Dr. Thompson.
De fapt, cercetările sugerează că agresiunea imaginară ar putea avea chiar beneficii. Într-un studiu, Karla Fehr, Ph.D., psiholog care studiază jocurile imaginare ale copiilor la Universitatea din Southern Illinois, a observat copii de grădiniță în timp ce se jucau independent, apoi a cerut profesorilor lor să raporteze nivelurile de agresiune din clasă. Dr. Fehr a descoperit că copiii care au explorat teme mai antagoniste în jocurile lor aveau mai puține șanse să arate agresiune în interacțiunile lor zilnice. „Acei copii aveau mai multe șanse să împartă și să se aștearnă pe rând”, explică ea. „Este posibil că jocul agresiv să ofere copiilor o modalitate de a-și gestiona emoțiile.”
Când Nu Este în Ordine
Desigur, doar pentru că violența imaginară este de obicei sănătoasă, nu înseamnă că ar trebui să o ignorați. Este important să rămâi conectat la activitățile copilului tău. Înțelegerea temelor și subiectelor care îl fascinează pe copilul tău poate oferi o idee legat de ceea ce îi ocupă mintea, fie că este vorba despre noul joc video popular sau despre cum s-a simțit în urma unei experiențe de la gradiniță/școală.
Rolul tău principal este să te asiguri că jocul rămâne sigur și consensual. Chiar și atunci când un joc începe că distractiv, copiii se pot speria de propriile imaginații (super-puternice!) sau de aspecte fizice precum urmărirea și lupta care devin prea intense. Nu uita însă: dacă intri și întrerupi jocul, copiii pot deveni defensivi sau pot face lucrurile în secret. Dar, dacă începi apreciind ceea ce este distractiv la joc, vor fi mai dispuși să recunoască si sa îți povestească.
6 Mici Probleme de Comportament pe Care Nu Ar Trebui Să Le Ignorați
Experții încep să se îngrijoreze de temele violente dacă un copil se joacă repetat într-o poveste pe care pare să o aibă în cap și este anxios în legătură cu ea și nu o poate rezolva. În această situație, poți ajuta copilul să găsească o soluție pentru povestea din mintea lui. De exemplu, eroul ar putea dezvolta o superputere pentru a învinge răufăcătorul? Poate apărea un nou personaj, cum ar fi un medic, care să vină să ajute la salvarea unui personaj care continuă să fie rănit? Dacă jocul este legat de o experiență traumatică sau copilul a fost expus la violența reală, ia în considerare să găsești un terapeut care să-l ajute pe copil să-și proceseze sentimentele.
Ar trebui să acționezi și dacă jocul implică acel gen de agresiune în care rănește pe cineva. Acest lucru ar putea fi un semn că copilul tău are probleme în reglarea emoțiilor și a impulsurilor. Solicită ajutor specializat dacă vezi că adesea se implică în acte de violență fără o poveste atașată – lovind o jucărie de alta, de pilda, de-a lungul timpului (mai multe jocuri) .
Și ar trebui să observi, de asemenea, dacă crezi că copilul tău are dificultăți în a face distincție între fantezie și realitate sau dacă manifestă tendințe reale de violență împotriva animalelor sau copiilor mai mici. Cu copiii mai mari, trebuie să fii atent dacă temele violente ale poveștilor vizează în mod repetat un anumit copil. Copiii de vârstă școlară, în special, pot folosi jocurile imaginare ca o modalitate de a exclude copiii sau de a disimula chiar bullying-ul!!
Dacă auzi lucruri deranjante în jocul copilului tău – capete explodând, membre smulse – întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: De unde a învățat asta?
Culpabilul probabil este mediul de divertisment al copilului, în care violența poate apărea în mod neașteptat, căci, vizionarea divertismentului violent poate duce la creșterea nivelurilor de agresiune. Dacă vă aflați în această situație, vă recomand să minimizati conținutul violent la care are acces copilul dvs ( cel puțîn până la vârsta de 12 ani și să fiți atenți chiar și cu copiii mai mari!
7 Greșeli de Disciplină Pe Care (aproape) Toți Părinții Le Fac
Părinții de băieți, în special, ar trebui să fie conștienți de modul în care transmit copiilor faptul că..”așa sunt băieții” sau că „violența este pentru băieți” – și, din păcate, multe jucării, emisiuni și jocuri video transmit ideea că violența este un element implicit al masculinității.”
Acest lucru poate face că băietii să nu poată să aleagă să renunțe atunci când un joc depășește zona lor de confort sau și mai rău din prejudecată, băieții să nu poată explor jocuri „de fete.” Va sugerez să oferiți cât mai multe alternative: lasă băieții să se joace cu păpuși și haine pentru păpuși, să „bucătărească”, etc iar mai târziu, oferiți cărți, jocuri și filme cu teme non-violente.
Nu poți să-ții copilul într-o bulă, dar poți face tot ceea ce îți stă în puteri, ca părinte, să fii alături de copilul tău astfel încât el să se dezvolte frumos, armonios în acord cu valorile tale (și sociale) pozitive.