Cum să-i ajutăm pe copii să-și facă prieteni

Cum îi putem ajuta pe copii nostri să își facă prieteni? Poate părea că nu putem face mare lucru pentru a-i ajuta.

La urma urmei, a-ți face prieteni este o chestiune foarte personală. Dar construirea unei prietenii depinde de abilitățile emoționale ale copilului, de abilitățile de autoreglare și de competențele sociale. Iar părinții joacă un rol vital în dezvoltarea acestor abilități.

De exemplu, mulți copii au probleme în a-și face prieteni pentru că se simt timizi sau anxioși. Dacă le arătăm acestor copii cum să răspundă la propuneri prietenoase – și le oferim oportunități si pași simpli și siguri de a interacționa – îi putem ajuta să-și construiască legături sociale importante.

De asemenea, există unii copii care se luptă pentru că nu au un control adecvat al impulsurilor sau se comportă în moduri care îi poate deranja pe ceilalți. Acestor copii le va fi mult mai ușor să își facă prieteni dacă îi ajutăm să își dezvolte abilitățile de autoreglare.

Peste tot în lume, indiferent de vârstă, prietenia de succes depinde de aceleași abilități fundamentale. Pentru a avea succes, copiii trebuie:

• să își regleze propriile emoții, negative;
• să înțeleagă emoțiile și perspectivele altor persoane;
• să dea dovadă de simpatie și să ofere ajutor prietenilor care au nevoie;
• să se simtă în siguranță și să aibă încredere în alte persoane;
• să știe cum să participe la conversații;
• să fie capabili să coopereze, să negocieze și să facă compromisuri;
• să știe cum să își ceară scuze și să facă compromisuri;
• să fie înțelegător (și iertător) față de greșelile altora.

Este o listă lungă, iar perfecționarea acestor abilități necesită experiență, efort, practică.

Dar tocmai de aceea părinții, adulții pot fi de ajutor. Să-ți faci prieteni nu este un truc magic. Este ceva ce se învață. Este ceva ce îi putem ajuta pe copiii noștri să învețe.

Așadar, hai să vedem un ghid cu 12 modalități concrete prin care îi putem ajuta pe copii să își facă prieteni.

1. Este esențial să arăți copilului tău căldură și respect în procesul de creștere. Evită să încerci să-l controlezi prin amenințări, pedepse sau tacticile de „șantaj” emoțional.

În primă instanță, această abordare poate părea să nu influențeze direct capacitatea copilului de a-și face prieteni. Cu toate acestea, modul în care părinții tratează copiii are un impact semnificativ asupra dezvoltării lor emoționale și a comportamentului social, ceea ce la rândul său poate afecta relațiile lor cu colegii.

De exemplu, un stil de parenting autoritar, caracterizat prin impunerea supunerii absolute, o lipsă de căldură emoțională și utilizarea amenințărilor, pedepselor sau rușinii pentru a controla comportamentul, poate fi asociat cu dezvoltarea problemelor de comportament în copii. Astfel, acești copii pot întâmpina dificultăți în a stabili relații de prietenie.

De asemenea, controlul psihologic al părinților, manifestat prin tentativa de a manipula copiii prin vinovăție, rușine sau retragerea afecțiunii, poate predispune copiii la dezvoltarea unor prietenii de proastă calitate.

În schimb, atunci când părinții manifestă căldură emoțională și adoptă strategii pozitive de disciplinare, cum ar fi comunicarea deschisă cu copiii și explicarea motivațiilor din spatele regulilor, aceștia tind să dezvolte atitudini pro-sociale pe parcursul dezvoltării lor.

Copiii crescuți într-un astfel de mediu sunt mai predispuși să manifeste bunătate și simpatie față de cei din jur. Ei devin mai puțin agresivi, prezintă mai multă autonomie și sunt mai apreciați de către colegii lor.

Deci, cum anume putem impune un comportament bun fără a recurge la amenințări și pedepse? Pentru ajutor, consultați articolul meu despre „parentingul pozitiv”. Și pentru a afla mai multe despre efectele diferitelor stiluri de parenting, consultați acest ghid Parenting Science.

2. Fii „antrenorul de emoții” al copilului tău

Emoțiile negative și impulsurile egoiste sunt o parte naturală a vieții noastre. Dar ne pot acestea afecta relațiile de prietenie? Nu, nu dacă învățăm cum să le gestionăm în mod adecvat.

Așadar, este important ca copiii să învețe cum să-și regleze propriile emoții. Însă, părinții joacă și ei un rol esențial în această dezvoltare. Putem fie să-i ajutăm pe copii să-și gestioneze emoțiile, fie să le facem situația mai dificilă.

Căci, copiii au șanse mai mari să dezvolte abilități puternice de autoreglare atunci când cresc alături de părinți care comunică cu ei într-un mod înțelegător, empatic, despre gestionarea stărilor proaste și a sentimentelor dificile.

Cu cât abilitățile de autoreglare ale unui copil sunt mai dezvoltate, cu atât mai multe șanse are acel copil să dezvolte relații pozitive cu colegii pe măsură ce crește

Pe de altă parte, abilitățile de autoreglare ale copiilor sunt mult deteriorate atunci când părinții reacționează cu dispreț la emoțiile negative ale copiilor („Ești un prost!”, „Bine ți-a făcut!”) sau cu pedeapsă („Du-te în camera ta!”)

Atunci când copiii se confruntă cu emoții negative, trebuie să le acordăm timp pentru a le înțelege sentimentele și să-i învățăm activ cum să și le gestioneze într-un mod sănătos și constructiv.

3. Cultivați abilitatea copilului dvs. de a empatiza și de a „citi gândurile”

Pe lângă faptul că își controlează propriile emoții negative, copiii trebuie să învețe să înțeleagă emoțiile și perspectivele celor din jurul lor.

Poate că vă întrebați dacă aceste lucruri ar trebui să se dezvolte natural? Ei bine, într-adevăr, unele aspecte pot apărea spontan, însă ….nu întotdeauna „natural” înseamnă „automat, fără încurajare și sprijin”. Există metode concrete pe care părinții le pot folosi pentru a- și ajuta copiii să își dezvolte abilitățile emoționale.

4. Dacă copilul tău se confruntă cu anxietate socială, este esențial să îi oferi un mediu social sigur și să fii sensibil la nevoile și îngrijorările lui

Parentajul empatic și receptiv joacă un rol crucial în sprijinirea copiilor cu anxietate socială. Ei trebuie să simtă că pot conta pe noi când au nevoie și că suntem alături de ei în orice moment. Studiile au arătat că un părinte empatic și receptiv își ajută copilul să dezvolte relații de atașament sigure, care promovează încrederea și independența.

Totuși, în cazul în care anxietatea copilului este mai profundă, poate fi necesar un sprijin suplimentar. Este posibil ca ei să perceapă lumea ca fiind amenințătoare, ceea ce poate duce la probleme emoționale continue, afectând dezvoltarea abilităților sociale și capacitatea de a-și face prieteni.

În astfel de cazuri, este important să căutați ajutor specializat.

De asemenea, trebuie să fiți conștienti de realitatea amenințărilor cu care se poate confrunta copilul dvs. de exemplu, dacă frecventează o școală unde sunt probleme de agresivitate sau violență sau dacă a fost expus la hărțuire și intimidare. În aceste situații, este esențial să luați măsuri pentru a îmbunătăți mediul în care se află copilul dvs., inclusiv oprirea violenței și hărțuirii. Poate fi util și să căutați un nou cadru, sigur, pentru copilul dvs.

5. Nu ignorați problemele de comportament agresiv/perturbator ale copilului dvs.

Este foarte important să abordați problemele de comportament agresiv ale copilului dvs. dacă acestea există, deoarece astfel de comportamente pot împiedica dezvoltarea de relații sociale sănătoase și îi pot determina pe ceilalți copii să se ferească de el.

Trebuie însă să rețineți că abordarea problemelor de comportament agresiv sau perturbator necesită răbdare, empatie și o comunicare deschisă cu copilul. Înțelegerea cauzelor și a factorilor declanșatori ai acestor comportamente poate fi esențială în găsirea soluțiilor potrivite pentru a le gestiona și a încuraja comportamentele pozitive.

Dacă copilul manifestă izbucniri agresive, mă puteți contacta pentru a găsi metode și a vă furniza sfaturi utile, precum  și  informații practice pentru a vă ajuta să gestionați mai eficient comportamentele dificile ale copilului.

6. Învățați-vă copilul aceste abilități cruciale de conversație

Pentru ca copilul dvs. să-și dezvolte abilitățile de conversație și să-și facă prieteni noi, există câteva strategii pe care le puteți urma:

• Modelați bunele abilități de comunicare acasă: Arătați-i copilului cum să se prezinte/introducă celorlalți și să fie deschis la conversații
• Implicați-l în conversații: Oferiți copiilor dvs. ocazii să participe la conversații cu adulți sau alți copii, unde pot învăța să asculte atent și să ofere feedback adecvat.
• Învățați-i arta „ascultării active”: Încurajați-i să fie atenți, să mențină contact vizual, să răspundă corespunzător și să se implice activ în conversații.
• Furnizați sfaturi concrete: Antrenați copiii să devină mai buni comunicatori oferindu-le indicații practice, cum ar fi împărtășirea informațiilor despre ce le place și ce nu, oferirea de informații despre ei înșiși și acordarea spațiului necesar partenerului de conversație.
• Oferiți oportunități practice: Încurajați copilul să exerseze abilitățile de conversație prin apeluri telefonice sau conversații video online, unde pot învăța să comunice într-un mediu mai relaxat,

Prin sprijin și încurajare, copilul va învăța să fie mai sigur și mai „priceput” în comunicare, ceea ce va facilita relațiile sociale și va favoriza dezvoltarea unor prietenii sănătoase.

7. Găzduiți activități sociale care încurajează cooperarea – nu competiția

Pentru a încuraja dezvoltarea abilităților sociale ale copilului dvs. și pentru a facilita interacțiunile lor cu alți copii, puteți organiza activități sociale care promovează cooperarea în locul competiției.

Copiii se înțeleg cu mult mai bine atunci când sunt implicați în activități de cooperare, unde lucrează împreună pentru a atinge un scop comun.

Dacă copilul se confruntă cu dificultăți sociale, puteți lua în considerare evitarea jocurilor competitive cel puțin până când își dezvoltă abilitățile sociale. Dacă organizati o întâlnire de joacă, încurajați cooperarea și îndepărtați jucăriile sau jocurile care ar putea provoca conflicte sau competiții. De exemplu, puteți pune deoparte armele de jucărie sau alte obiecte care ar putea provoca invidie sau rivalitate. Dacă există obiecte „prețioase” pe care copilul dvs. nu dorește să le împartă, este mai bine să le „ascundeți” pe durata întâlnirii copiilor.

8. Arătați-i copilului dvs cum să se descurce în situații sociale „incomode”

Pentru a vă ajuta copilul să se descurce în situații sociale nu tocmai plăcute, este important să-i oferiți sfaturi specifice și utile. Să luăm ca exemplu un scenariu în care copilul vede mai mulți copii jucându-se împreună și dorește să li se alăture, dar nu știe cum să abordeze situația.

Oferiți-i copilului dvs. următoarele sfaturi:

• Înainte de a te apropia, observă cu atenție ce fac ceilalți copii. Gândește-te la ceea ce poți face pentru a te integra în activitatea lor.
• Încearcă să te alături jocului lor prin participarea într-un mod relevant. De exemplu, dacă copiii se joacă „de-a restaurantul” – poți încerca să te prezinți ca un nou client. Sau dacă se joacă „de-a familia” poți veni și te poți prezenta ca fiind ruda care a fost plecată în America în ultimii 10 ani.
• Fii deschis și respectuos, evită să intrerupi jocul sau să fii critic, și nu încerca să schimbi cursul jocului.
• Dacă ceilalți copii nu par interesați să te includă în jocul lor, nu insista sau nu-i forța. În loc să insiști, dă-te la o parte și caută altceva interesant de făcut.

Acest sfat se aplică în diverse situații sociale și este important să îi transmiteți copilului dvs. că este normal să se confrunte cu situații incomode și că este perfect în regulă să caute soluții potrivite pentru a face față acestor situații. Încurajați-i să găsească strategii concrete pentru a se descurca în diverse situații sociale, iar acest lucru va contribui la dezvoltarea abilităților lor sociale și de adaptare în interacțiunile cu ceilalți copii.

9. Încurajați dezvoltarea abilităților de compromis și negociere la copii.

Pentru a construi relații pozitive cu cei din jur, este esențial ca copiii să învețe să găsească modalități pașnice de rezolvare a conflictelor. Ei trebuie să poată înțelege nevoile și dorințele celorlalți și să anticipeze consecințele diferitelor acțiuni.

Un avantaj natural în dezvoltarea acestor abilități îl au copiii care cresc alături de frați și surori, deoarece au oportunități frecvente de a exersa arta negocierii.

Totuși, nu este nevoie să aibă frați pentru a învăța abilități sociale eficiente, iar toți copiii, indiferent de componența familiei lor, pot beneficia de ghidare și instruire adecvată.

Așadar, este o idee bună să-i încurajați pe copii să devină mai buni în rezolvarea problemelor sociale, însoțindu-i activ în acest proces. Atunci când copilul dvs. se confruntă cu un conflict, considerați această situație ca pe o oportunitate de învățare. Ajutați-l pe copil să găsească o soluție acceptabilă pentru toate părțile implicate în conflict. Această abordare îi va ajuta să dezvolte abilități valoroase de compromis și de negociere, care le vor fi utile pe tot parcursul vieții.

10. Învățați-l pe copilul dvs. cum să își recunoască greșelile și să își exprime regretul

Se întâmplă cu toată lumea. Facem greșeli. Facem o judecată greșită. Provocăm daune sau resentimente.

Erorile și greșelile sunt inevitabile în viață. Poate că facem judecăți incorecte sau afectăm sentimentele altora prin comportamentul nostru.

Cum reacționăm în urma acestor situații? Dacă suntem criticați sau ne simțim rușinați pentru greșelile noastre, ne concentrăm adesea asupra propriilor noastre emoții negative. Aceasta poate duce la sentimente de umilință, resentimente și furie, iar astfel de emoții ne împiedică să reparăm relațiile sociale și să ne păstrăm prieteniile.

În schimb, atunci când ne simțim vinovați pentru faptele noastre, acest sentiment poate fi constructiv. Reflectăm asupra modului în care acțiunile noastre i-au afectat pe ceilalți, ne punem în locul victimelor noastre și ne ajută să ne străduim să reparăm pagubele cauzate.

Această diferență este crucială pentru a dezvolta și menține relații sănătoase.

Cu toate acestea, atunci când vine vorba de repararea relațiilor, nu este suficient să cerem scuze sau să ne arătăm regretul. Este important să facem și amendamente concrete.

De exemplu,  copii sunt mai dispuși să-i ierte pe cei care le-au distrus turnul pe care îl construiau dacă acei copii care au cauzat daunele au încercat activ să-i ajute să reconstruiască turnul.

Prin urmare, obiectivul nostru ar trebui să fie să-i învățăm pe copiii noștri cum să repare relațiile și să îmbunătățească sentimentele negative. De la o vârstă fragedă, trebuie să îi învățăm să își exprime scuze sincere și să facă pași concreți pentru a remedia greșelile comise. Aceasta este o abilitate esențială pe care o vor duce cu ei și care va contribui la formarea de relații sociale sănătoase în viitor.

11. Încurajați-vă copilul să fie înțelegător și să ierte greșelile altora

Chiar dacă unii copii pot fi natural iertători, alții pot avea dificultăți în a acorda iertare. Pot simți că sunt jigniți sau insultați, iar acest lucru îi face să aibă tendința de a căuta răzbunarea. Dacă vă confruntați cu această situație, încurajați copilul să își schimbe percepția asupra celorlalți. Ajutați-l să ia în considerare punctul de vedere al celuilalt copil și să găsească explicații alternative pentru comportamentul problemelor.

Este posibil ca celălalt copil să fi acționat din neglijență sau din cauza stresului, oboselii sau stării de sănătate. Poate că avea o zi proastă și a reacționat într-un mod neadecvat, iar copilul dvs. a fost întâmplător afectat.

Desigur, nu toți copiii au aceeași abordare. Unii copii pot fi prea indulgenți cu cei care le fac rău. Ei se învinovățesc când sunt victimizați și pot rămâne în relații care le fac să fie perpetuu exploatați sau agresați.

Prin urmare, este important să fiți atenți la situație și să oferiți copilului sprijinul de care are nevoie. Încurajați-l să fie înțelegător, dar și să învețe să își stabilească limite sănătoase și să nu permită abuzul din partea altora. Ajutați-l să- și dezvolte abilități de comunicare și relaționare care să îi permită să navigheze în mod pozitiv în interacțiunile sociale.

12. Supravegheați viața socială a copilului dvs, dar aveți grijă să nu deveniți prea autoritar – mai ales pe măsură ce copilul crește

Părinții care rămân informați, la curent cu activitățile sociale ale copiilor lor îi ajută pe aceștia ( pe copii!) să aibă o dezvoltare mai bună. Această „monitorizare parentală” poate include activități precum supravegherea locului de joacă pentru copiii, facilitarea întâlnirilor cu colegi, comunicarea cu prietenii copiilor când vin în vizită și dorința acestora de a vă împărtăși despre activitățile pe care le-au făcut în timpul liber.

Totuși, este important să fiți conștient că există limite în implicarea dvs. în viața socială a copilului. Prea multă supraveghere sau autoritate pot stânjeni copilul și pot afecta relațiile acestuia cu prietenii. Dacă copiii percep că sunteți prea autoritar, este posibil să respingă sfaturile dvs. și chiar să își aleagă prieteni care nu sunt potriviți.

De aceea, este crucial să le acordați copiilor un sentiment de autonomie și să comunicați cu ei într-un mod rezonabil și respectuos. Ascultați-vă copilul și acordați-i spațiu să-și dezvolte relațiile sociale într-un mod sănătos. Încurajați comunicarea deschisă și învățați-i să împărtășească cu voi orice îngrijorare sau probleme pe care le întâlnesc în interacțiunile lor sociale. În acest fel, veți putea fi un sprijin pentru ei, fără a deveni prea controlatori sau intruzivi.

Atunci când le acordăm copiilor spațiu pentru a-și explora lumea socială și pentru a-și dezvolta abilitățile de relaționare, îi ajutăm să devină indivizi încrezători și independenți.

Ascultarea activă și comunicarea deschisă sunt cheile în construirea unei relații în care copiii se simt în siguranță să împărtășească orice îngrijorări sau probleme întâmpinate în interacțiunile lor sociale. Atunci când copiii se simt ascultați și susținuți de către părinți, au mai multă încredere în a explora noi relații și a face față provocărilor sociale.

Este important să ne învățăm copiii să-și gestioneze conflictele și să-și exprime gândurile și sentimentele într-un mod sănătos și respectuos. În loc să rezolvăm noi, problemele în locul lor, îi putem încuraja să-și găsească propriile soluții și să negocieze în mod constructiv cu ceilalți.

În același timp, trebuie să fim atenți la limita dintre a fi un sprijin pentru copii și a fi prea în control sau prea intruzivi în viața lor socială. Trebuie să le acordăm spațiu și libertate pentru a-și dezvolta identitatea socială și pentru a face alegeri independente. Respectarea intimității și a spațiului personal al copiilor contribuie la consolidarea încrederii și legăturii cu ei.

În concluzie, cultivarea unei relații bazate pe încredere, comunicare deschisă și respect reciproc permite părinților să fie un sprijin valoros în dezvoltarea socială a copiilor. Înțelegând importanța autonomiei și respectând nevoile individuale ale copiilor, părinții pot construi o bază solidă pentru relațiile lor sociale și dezvoltarea personală. Prin promovarea abilităților sociale și a încrederii în propriile lor aptitudini, copiii vor deveni mai pregătiți să facă față provocărilor vieții și să creeze relații sănătoase și valoroase cu ceilalți.