Dragi părinți,
Nu știu cum să va transmit gândurile legat de această săptămâna, cu riscul de a nu supăra pe vreunul dintre dvs…dar..la urma- urmei..am învățat că fiecare adult, este responsabil pentru ceea ce simte.
Mă numesc Laura Andrunachi…și am avut o copilărie frumoasă!
Îmi amintesc cu cea mai mare plăcere și nostalgie că..acum niște ani…eram o ceată imensă de copii, lăsăți de capul nostru pe ulița atât de dragă a copilăriei mele, la bunici!
Nu ne întreba nimeni dacă ne e foame – mâncăm roșii sau castraveți din grădină, le ștergeam pe tricourile pline de praf..sau ne cățărăm cu mult curaj în corcoduș, în cais..și mâncam fructe – atunci când ne era foame!
Îmi amintesc cât de mult ne bucuram când alergam pe uliță, cu picioarele desculțe prin praf și înălțăm vălătuci imenși de praf, de ieșea câte o mămăiță pe la poartă și ne afurisea cu “diavoli impielițați!”.. îmi amintesc cum alergam prin ploaie, vara și ni se lipea țărâna de picioare și îmi amintesc încă, mirosul prafului și ploii de vară!
Iubeam poveștile la gura “sobei” în care tataie ne povestea la infinit aceeași și aceeași poveste, la infinit!
Îmi mai amintesc, cum, acasă..la “bloc” – eram…la fel..o ceată de copii..lăsați de capul lor..cu cheia de gât! Îmi amintesc cum nu-mi mai treceau vânătăile..și “bubele” din genunchi..că experimentam și mersul pe “bară” și rolele..și bicicleta..și țară-țară-vrem-ostași, cum ne prindea noaptea jucând v-ați-ascunselea, prin boscheți, scărpinându-ne până la sânge de atâtea pișcături de țânțari!
Și ne-am făcut mari! Știu sigur, că mulți dintre dvs – au făcut parte din acea “ceată de copii” fără griji, fericiți!
Luni..24 februarie 2020 …a fost impetuos necesar..să mă dau pe mâini cu două tipuri de dezinfectant..nu unul…două!
Am aflat de la copiii de 4 ani că trebuie să îmi fac “provizii”, că oamenii din China…mor..și vom muri și noi! Ei bine – aici cred există un dram de adevăr : moartea este o certitudine – încă nu am auzit să scape cineva de ea!
Am mai aflat că trebuie să strănut “în mâna”..stați! ..Nu “în mâna”…în “cot”!..”Nu în “cot”..în “san”!
Am mai aflat că cele mai bune “măști” sunt cele din Franța..care costă 100 Euro! Trebuie neapărat să fac rost de câteva! Dar nu se mai găsesc!
Am mai aflat că ..coronavirus e 2019..nu altă “versiune1.3”..și e imens..uite atât de mare, cu două brațe desfăcute..și pentru că nu este suficient..să știți că este și foarte-foarte urat!
În egală măsură, am aflat că nu e decât o altă gripă – că oricare alta, este o prostie!
Să știți..că “ora” mea…a fost adaptată ad-hoc! Am ajuns să discutăm despre responsabilitate, despre prevenție, despre igienă..despre cum…ne spălăm corect pe mâini! Despre importantă consumului de fructe și legume..și somn..(mai ales la prânz..pentru cei care nu dorm la grădiniță:P)
Pentru a le explica pe înțelesul lor cât de important este să ne protejăm, să ne menținem igiena, să nu mai băgăm mâna în nas, gură, ochi…știți despre ce vorbesc!…am inventat un joc – prin care nu aveau voie să-și atingă față cu mâinile în timpul activității. Ori de câte ori își atingeau fața , primeau un “virus de jucărie” – un “x” mic, pe mână!
Trebuie să va mărturisesc – este greu! Am intrat în “joc” și..reflexul inconștient și involuntar de a ne atinge fața…este greu de controlat!
Cocluzia a ceea ce vreau să vă transmit..o trageți singuri!
Ne revedem data viitoare, sănătoși și voioși!
Cu drag,
Laura