Cum să recuperezi controlul asupra casei?
De ce încearcă unii copii să devină așa-numiți „alfa” în familia lor?
Răspunsul se află într-o veche zicală: natura detestă vidul. Iar din experiența mea, dacă există un vid de putere într-o familie, cineva va încerca să-l umple. Și, (prea) adesea, este vorba de un copil autoritar sau dominator.
Într-adevăr, unii copii mai mari (sau ..mai mici!), maturi, dobândesc o anumită autoritate în familie, ceea ce este firesc. De fapt, funcționează foarte bine atunci când copilul este responsabil și matur. Adesea, copilul mai mare dintr-o familie își va asuma un rol de lider printre frații săi. Iar atunci când are un comportament echilibrat, va respecta regulile casei. De obicei, comportamentul lor nu reprezintă o problemă.
Dar dacă un copil nu are acest echilibru sau nu are maturitate sau dacă părinții nu dețin în mod clar controlul familiei, lucrurile se schimbă și de degradează.
Unii copii încep să concureze cu părinții lor, pentru un rol de putere încă de la o vârstă fragedă. În loc să urmeze dorințele și limitele adulților, vor fi mai interesați să își controleze frații, să ia deciziile în casă și câteodată să își controleze inclusiv părinții. Cu alte cuvinte, vor începe să umple “vidul de putere”.
Când un copil autoritar își domină frații mai mici
Uneori, vidul în autoritatea parentală apare din cauza programului de lucru.
În zilele noastre, atunci când ambii părinți lucrează, există momente dese în care copiii mai mici sunt lăsăți în grija fraților mai mari. Se creează un vid de putere și control din cauza părinților absenți.
Atunci când copiii sunt lăsați fără supravegherea unui adult, copiii mai mari vor prelua controlul asupra celor mai mici, uneori chiar cu acordul (indirect) al părinților.
Unii dintre ei vor ajunge să-i intimideze și să-i manipuleze pe ceilalți copii din familie. Ei vor folosi timpul în care adulții lipsesc pentru a-și exercita puterea. Ar putea să le dea fraților săi mai mici să mănânce „prostii„, de exemplu, chiar dacă este împotriva regulilor. Sau îi pot intimida atunci când vine vorba de timpul pe care îl utilizează fiecare dintre ei la calculator, la efectuarea sarcinilor în casă, etc.
Iar când părinții ajung acasă, dacă frații mai mici îl pârăsc pe cel mai mare, el/ea se va răzbuna a doua zi. Copilul tău dominant să controleze familia de aici încolo.
Ce se întâmplă atunci când părinții nu țin piept unui copil autoritar
Părinții se tem adesea, inițial, să se opună unui copil care dă ordine tuturor. De ce? Poate pentru că în tot acest timp a existat un vid de control parental. Sau poate pentru că depind de acest copil pentru a supraveghea casa sau pe ceilalți copii atunci când ei sunt plecați și nu vor să pună în pericol acest „aranjament„.
Dar dacă evită să vorbească cu copilul lor despre acest lucru, vor vedea în curând o schimbare în balanța de putere. La un moment dat, copiii mai mici vor presupune că adulții nu îi pot proteja de fratele lor dominant. Odată ce copiii mai mici ajung să creadă că nu sunt în siguranță, trebuie să facă propriile înțelegeri, separate cu acel frate/sora. Iar această înțelegere implică, de obicei, să cedeze și să le urmeze exemplul.
Când se întâmplă acest lucru, veți vedea cum tot felul de comportamente nepotrivite încep să înflorească și “să prospere”. Uneori, acești copii, devin clovni și ajung să facă glume neplăcute , nepotrivite pe seama părinților, a profesorilor , a altor copii din anturajul lor.
Atenție – nu mă refer aici la adolescenții care trec prin perioade dificile și pentru care este normal să întâmpine dificultăți în dezvoltarea stimei de sine.
Nu mă refer la un copil care face o glumă inofensivă. Mai degrabă, vorbesc despre acei copii/adolescenți care fac comentarii înjositoare, iau în derâdere aproape tot și pe toți.
Frații (chiar și cunoscuții/prieteni/amici) râd la aceste „glume” pentru că le este mai frică de puterea fratelui lor decât de autoritatea părinților sau a adulților din jurul lor. Și de ce nu le-ar fi frică? Atunci când această dinamică controlează o familie, copilul dominant este mult mai puternic și are un impact mai mare asupra vieții lor decât o fac părinții.
Pe măsură ce lucrurile ajung la un punct culminant, părinții se simt din ce în ce mai puțin stăpâni pe situație și din ce în ce mai perplecși și copleșiți de ceea ce se întâmplă. Adesea, nu sunt siguri ce să facă. O familie aflată în această situație a ajuns la un punct în care nu mai are o dinamică de normalitate, nu mai funcționează într-un mod sănătos.
Ce le spun părinților unui copil dominator
Am avut situații în care am lucrat cu astfel de familii – în care părinții neputiciosi mi-au cerut ajutorul. Poate, ceea ce vă voi spune acum, vă va ajută și pe voi, dacă sunteți într-o astfel de situație:
„Este important să vă lamuriți și să vă clarificați un aspect esențial: scopul copilului dvs este să aibă putere și control. Din cauza felului în care s-a dezvoltat personalitatea lor, ei au ajuns să vrea putere și control din motive greșite. O vor pentru a vă submina, pentru a-și intimida frații și pentru a fi lipsiți de respect față de voi sau față de alți adulți. Copilul vede o oportunitate de putere și profită de situație pentru a se simți mai puternic și mai bine în pielea lui.”
Când aveți o astfel de situație în familie aveți nevoie să elaborați un plan de reafirmare a autorității lor parentale. Adică, trebuie să preluați „puterea” din mâinile copilului autoritar și să o aduceți înapoi, în mâinile voastre, ale părinților – acolo unde îi este locul, în orice structură familială sănătoasă.
Ține-i piept copilului tău, chiar și atunci când refuză să se conformeze
Trebuie să stabiliți limite pentru orice copil care încearcă să conducă familia. Și trebuie să îți tragi copilul la răspundere. Prea mulți părinți se tem că, dacă spun: „Du-te în camera ta„, copilul lor „dominant „va spune: „Du-te naibii!”, își vor da ochii peste cap sau vor da cu ușile de pereți. Te poți gândi că dacă ignori un astfel de comportament vei părea neputincios în fața celorlalți copii.
Dar realitatea este că dacă îi ordonați copilului dvs. să meargă în camera lui și acesta refuză, o va face oricum – dar pentru a-și arată autoritatea – el va fi cel care va avea ultimul cuvânt de spus în relația voastră – dând cu ușa de pereți.
Dar…atenție: acceptând să meargă în camera lui – știe că are o problemă – și pentru voi, părinții – situația nu este iremediabil pierdută – puteți lucra și o puteți îndrepta.
Invers, în schimb, dacă copilul face ceva nepotrivit și nu îi dai nicio consecință, vei părea neputincios.
Dacă aveți mai mulți copii – și aveți o astfel de situație în care îi spuneți copilului dvs. să meargă în camera lui și el spune: „Nu, nu mă duc – și nu mă poți obliga„, vei părea de fapt mai puternic în fața celorlalți copii decât dacă nu ai fi făcut nimic. Copilul care se comportă „ciudat” pare primitiv și comportamentul greșit atunci când vă sfidează. Ceilalți copii vor știi că trebuie să se conformeze și să se ducă în camera lor – chiar dacă refuză. Asta înseamnă că ceilalți copii vă văd în continuare ca “părinte” (ca autoritate).
Dacă încercați să evitați o scenă pentru că vă este teamă, sau pur și simplu vreți să amânați sau să ignorați o ieșire sau o criză, nu face decât să lase teren în care copilul dvs. va câștiga încet-încet din ce în ce mai multă putere.
Am constatat că reacțiile instinctive ale multor părinți în această situație sunt adesea greșite. Cel mai adesea gândesc ceva de genul: „De data asta îl las să îi treacă. Vom negocia/discuta ceva mai târziu„. Dar nu este nimic de negociat pentru că tot ceea ce vrea acest copil este să mențină puterea și controlul. Și, din păcate, lăsând lucrurile să treacă, iar apoi negociind, părinții i oferă „puterea” pe o tavă de argint.
Instinctiv părinții știu și nu se înșeală – dacă copilul dvs folosește „puterea” pentru a-și rezolva probleme relaționale, sociale sau funcționale, nu se va putea sătura niciodată. Acest lucru se datorează faptului că sunt conduși de nesiguranță și de o incapacitate de a rezolva problemele de bază ale vieții într-un mod acceptabil și matur. Și, pe măsură ce viața devine mai solicitantă, te provoacă din ce în ce mai mult pentru că nu au altă cale de a obține ceea ce își doresc.
Pentru a recăpăta autoritatea părintească, părinții au nevoie să obținâ mai întâi controlul asupra copilului dominator.
Dacă vrei să faci asta, trebuie mai întâi să-ți controlezi copilul. Chiar dacă ceilalți copii ai tăi se comportă urât, de obicei, copilul dominator este cel care provoacă dezechilibrul autorității. În consecință, ei sunt cei pe care trebuie să-i gestionați.
Bineînțeles, trebuie să îi faci și pe ceilalți copii să răspundă pentru acțiunile lor, dar prioritatea ta în acest moment este să abordezi comportamentul copilului dominant. Asta înseamnă că trebuie să dai consecințe pe care nu le pot submina. Și apoi trebuie să fiți fermi și să respectați consecințele.
De asemenea, vreau să subliniez un aspect foarte important aici: atunci când ceilalți copii se comportă urât, nu căutati scuze pentru comportamentul lor. Nu-i lăsăți să scape spunând: ” că influența negativă este de vină sau că … sunt sub o influență negativă„. Este ușor pentru părinți să îi vadă pe ceilalți ca fiind niște victime. Nu scăpați din vedere fiecare este responsabil pentru comportamentul și acțiunile lui.
Și mai ales nu uitați: doar pentru că sunteți o victimă nu înseamnă că puteți încălca legea. Trebuie să îi faceți și pe ceilalți copii să răspundă pentru comportamentul lor.
Schimbați rutina
În cazul în care copilul „alfa” folosește timpul de după școală pentru a prelua controlul casei, schimbați rutina. Asta ar putea însemna că se duc la altcineva acasă când se termină școala, unde un adult îi va supraveghea. Sau ar putea însemna că ceilalți copii vor merge în altă parte.
Ideea este că, trebuie să ieșiți din acest tipar schimbând lucrurile. Trebuie stabilite limite, iar acesta este adesea cel mai bun punct de plecare.
Nu negociați prea mult cu copilul dvs.
Dacă negociați prea mult cu un copil care este sfidător și încearcă să fie “șeful”, îi transmiteți mesajul că este egalul dumneavoastră. Acesta nu este mesajul pe care doriți să îl transmiteți.
În curând, va începe să te șantajeze pentru a se comporta corespunzător: „Nu mă voi purta urât dacă îmi dai ceea ce vreau!„. Credeți-mă, există o mare diferență între a-i motiva pe copii cu un sistem pozitiv (chiar și cu recompense) și este cu totul altceva să-i mituiești sau ..și mai rău să fii extorcat de ei cu amenințarea unui comportament rău.
Cred că atunci când te târguiești și negociezi cu copilul tău, de multe ori știe că dacă te obosește, vei ceda. Ajungi să spui: „Bine, atâta timp cât te comporți frumos, poți să faci cum vrei„. Negocierea cu copilul, în această situație nu este eficientă pentru că îți erodează autoritatea legitimă în casă.
Scrieți / Faceți un contract cu copilul dvs.
Așa că stați jos și redactați un contract cu copilul dvs care să definească în mod clar ce trebuie să facă în anumite domenii cheie. Acesta ar trebui să precizeze că vor fi recompensați dacă și numai dacă respectă contractul. Apoi ar trebui să precizeze în mod specific care va fi recompensa. În cele din urmă, ar trebui să se precizeze clar consecințele pentru lipsa de respect și „concurența de autoritate” cu dvs, în calitate de părinte.
Dacă aveți nevoie de alte idei și strategii care..chiar funcționează, nu uitați că vă stau cu mare drag la dispoziție. Vezi AICI 🤩
Iată cum ar trebui să se desfășoare acest lucru.
Dacă copilul dvs este lipsit de respect și i se spune să meargă în camera lui, problema este rezolvată atâta timp cât se conformează.
Odată ajuns în camera lui, „protocolul” ar putea fi ca acesta să stea acolo zece minute, să se calmeze și să discute cu dvs despre ce va face diferit data viitoare.
Dar, dacă refuză, atunci întră în vigoare consecințele. Dacă începe să se poarte urât, puteți spune:
„Acest lucru este prevăzut în contractul nostru, iar tu ai fost de acord cu el. Acum dă-mi telefonul„.
Nu uitați că, pe măsură ce copiii cresc, vor privilegii și recompense mai sofisticate. Să meargă la balurile școlare, să meargă la petreceri sau să conducă mășina sunt câteva exemple. Folosiți-le că pârghie și instrument de retragere a privilegiilor.
Așteptați-vă la reacții de respingere din partea copilului dvs.
Așteptați-vă ca copilul dvs. să reacționeze puternic la noua structură și noile limite pe care le impuneți. Dacă copilul dvs este adolescent – vă previn : nu vor renunța ușor la putere. Este posibil ca familia dvs. să treacă chiar printr-un anumit haos pentru o perioadă de timp, deoarece copilul dvs. va lupta cu toată forța împotriva dvs.
Dar trebuie să vă întrebați: „Vreau ca, copilul meu să fie șeful meu? Sau ar trebui să tolerez un oarecare haos pentru o vreme pentru a putea corecta situația?„.
Personal, cred că părinții au responsabilitatea de a-și proteja copiii. Și trebuie să îi protejeze de toată lumea, inclusiv de ei înșiși.
Apelează la simțul „maturității” copilului tău într-un mod pozitiv
Cred că este bine să recompensezi și să validezi comportamentul pozitiv al copilului tău ori de câte ori îl vezi. Ori de câte ori se comportă corespunzător, anunță-l.
Spuneți-o des pentru a întări comportamentul bun atunci când apare. Puteți adăuga unele stimulente spunând:
„Știu că vrei să te simți ca un frate mai mare. Așa că, dacă urmezi acest plan, poți sta treaz cu o jumătate de oră mai târziu decât ceilalți copii. Poți să te uiți la televizor și să ai calculatorul doar pentru tine în timpul acelei jumătăți de ora, dar acesta …………….este modul în care trebuie să te comporți„.
Cu alte cuvinte…folosiți „morcovul și bățul”. Și folosiți-le în mod consecvent, astfel încât copilul dvs. să primească un feedback regulat.
Părinții trebuie să fie pe aceeași lungime de undă
Astfel, dacă unul dintre părinți tinde să spună lucruri de genul: „dar.. Pavel nu are ce face, are ADHD/ sau ..este prea mic / sau.. are o personalitate puternică/ etc „, dar celălalt părinte spune: „Nu, este responsabil pentru comportamentul său, la fel ca și ceilalți copii„, ar fi bine să se stabilească asta în spatele ușilor închise. Sau, cel puțin, ar trebui să știe care este poziția lor.
Sfaturi pentru mamele și tații singuri
Dacă sunteți un părinte singur, cred că este important să păstrați foarte clare așteptările privind comportamentul adecvat. Cred că, dacă copiii fac parte dintr-o familie monoparentală au ceva mai multe responsabilități, în general. Și , da, cred că ar trebui să se implice și să ajute. În familiile monoparentale cu mai mulți copii, adesea copilul mai mare are mai multe responsabilități, iar acest copil ar trebui să aibă mai multe recompense pentru eforturile sale.
Dar dacă sunteți un părinte singur și unul dintre copiii dvs. începe să intre în lupte de putere cu dumneavoastră, trebuie să stabiliți foarte clar limitele comportamentului său. Discutați cu copilul în mod sincer despre asta.
Îi puteți spune:
„Ești de mare ajutor pentru mine, dar nu ești partenerul meu. Și pentru că ești de mare ajutor, încerc să te las să faci unele lucruri pe cont propriu. Încerc să fiu flexibil cu tine. Dar nu uita, eu sunt părintele – iar tu ești copilul.”
Cam atât pentru azi!
Vreau să vă reamintesc că am lansat și PODCASTUL „Happy Parenting” – Totul despre părinți – pentru părinți– un podcast creat special pentru părinții cu copii de toate vârstele. Vă aștept cu multe alte informații și sfaturi utile pentru a vă ajuta să vă creșteți copiii într-un mod sănătos și fericit.
Spotify : https://podcasters.spotify.com/pod/show/laura-andrunachi
SoundCloud : https://soundcloud.com/laura-andrunachi
ApplePodcasts: https://podcasts.apple.com/ro/podcast/happy-parenting/
Vă mulțumesc, nu uitați să vă abonați și să mă urmăriți pentru a vă ajuta și cu alte soluții și idei practice de parenting pozitiv necondiționat!
