Validarea Sentimentelor: O Cale către Discipline Pozitive și Reziliență
Dr. Jane Nelsen aduce o viziune inspirată și practică asupra modului în care putem folosi validarea sentimentelor pentru a construi discipline pozitive și pentru a dezvolta reziliența în copiii noștri.
Într-o lume în care adesea sentimentele copiilor sunt ignorate, minimalizate sau chiar negate, această carte oferă o perspectivă revoluționară: validarea sentimentelor. De la tristețe și furie la bucurie și frică, copiii noștri trec prin o mulțime de emoții, iar învățarea să le valideze și să le gestioneze în mod sănătos este esențială pentru dezvoltarea lor emoțională și comportamentală.
Dani este trist pentru că prietenul său nu vrea să se joace cu el. Alina este supărată pentru că nu vrea să-și strângă jucăriile. Eric își urăște frățiorul și vrea să-l lovească.
Mama lui Dani încearcă să-l consoleze spunându-i: „Nu te simți trist, Dani. Ai și alți prieteni, iar eu te iubesc„.
Tatăl Alinei încearcă să înăbușe furia fiicei sale, supărându-se pe ea: „Nu te purta ca o răsfățată. Te aștepți ca eu să fac totul? Nu poți fi mai responsabilă?„.
Mama lui Eric încearcă să nege sentimentele lui Eric: „Nu, tu nu-ți urăști frățiorul. Îl iubești„.
Nu e de mirare că mulți adulți au probleme în a-și exprima sentimentele. În copilărie nu li s-a permis să simtă ceea ce simt. Data viitoare când simțiți că vreți să reparați, să înăbușiți sau să negați sentimentele, încercați doar să le validați – printr-o întrebare sau o afirmație. „Cum te simți în legătură cu asta?” „Văd că asta te enervează foarte tare”. „Frații mai mici pot fi atât de enervanți.” Uneori poate fi încurajator să validezi sentimentele, cu buzele împreunate, „Mmmmm.” (Bineînțeles că acel „Mmmmm,” ar trebui să transmită empatie.) Acest lucru le permite copiilor să descopere că pot să lucreze cu sentimentele lor și să învețe din ele.
Evitați supra-validarea. Am văzut unii părinți care validează, și validează, și validează.
Este ca și cum ar crede că o mulțime de validări vor „rezolva problema” – îi vor ajuta pe copiii lor să se simtă mai bine. Unul dintre cele mai grele lucruri pe care le poate face un părinte este să își privească copiii suferind, dar este important să le permiteți copiilor dvs. să simtă ceea ce simt, astfel încât să învețe cât de capabili sunt atunci când trec prin asta.
Învățați-i pe copii diferența dintre ceea ce simt și ceea ce fac.
Sentimentele ne oferă informații valoroase despre cine suntem și ce este important pentru noi. Copiii trebuie să învețe că este în regulă să simtă orice simt. Apoi îi putem învăța că ceea ce fac este o chestiune diferită. Faptul că se simt furioși nu înseamnă că este în regulă să evite treburile casnice sau să lovească pe cineva. Să te simți trist nu este o stare permanentă, ci este o experiență de viață importantă. Cum pot copiii să învețe să înțeleagă diferența dintre sentimente și acțiuni atunci când noi nu ținem cont de sentimentele lor? Odată ce copiilor li se validează sentimentele și au ocazia să se calmeze, ei sunt de obicei deschiși la acțiuni adecvate.
Mama lui Dani ar putea spune: „Știu cât de mult doare. Și eu m-am simțit la fel când prietenii mei nu au vrut să se joace cu mine„.
Tatăl Alinei ar putea spune: „Așa mă simt și eu uneori când trebuie să merg la serviciu. Jucăriile tot trebuie să fie strânse. Pun pariu că poți să vii cu niște idei bune despre cum să terminăm repede cu ele„.
Mama lui Eric ar putea spune: „Văd că ești foarte supărată pe frățiorul tău în acest moment. Nu te pot lăsa să-l lovești, dar poți face un desen despre ceea ce simți.
Îi ajutăm pe copii să înțeleagă diferența dintre sentimente și acțiuni atunci când începem de timpuriu să îi învățăm pe copii că sentimentele sunt în regulă. Când copilul tău spune: „Mi-e foame„. Nu-i spuneți: „Nu, nu ți-e foame. Tocmai ai mâncat acum douăzeci de minute”. Spuneți: „Îmi pare rău că ți-e foame. Tocmai am făcut curat de la prânz și nu sunt dispus să mai pregătesc mâncare acum. Poți aștepta până la cină sau poți alege ceva de pe raftul cu gustări sănătoase„. Acest lucru respectă atât sentimentele și nevoile copilului, cât și pe ale dvs.
Copiii învață reziliența atunci când au experiența de a lucra prin sentimentele lor și de a învăța că acestea trec – în cele din urmă. De multe ori, ei pot lucra singuri la sentimentele lor. Alteori îi puteți implica în rezolvarea problemelor – după ce toată lumea s-a liniștit.
Îi ajutăm pe copii să își înțeleagă sentimentele și să le gestioneze eficient luându-le în serios și apoi ajutându-i să le rezolve sau având încredere în ei să rezolve lucrurile după ce se simt validați și au puțin timp la dispoziție. Și, este uimitor cât de des copiii găsesc soluții la problemele lor atunci când li se permite pur și simplu să facă acest lucru într-o atmosferă prietenoasă de sprijin și validare.