Cum sa spui NU copiilor – comunicare asertiva la copii
Să spui “Nu”, prea des, copiilor tăi, poate fi în contradicție cu ceea ce simți că ar însemna un “părinte bun”…sau total în dezacord cu noile tendințe în materie de “parenting”
Ce am obținut ca rezultat ?! Într-un final, o scădere a stimei de sine, o incertitudine în luarea de decizii, o pendulare periculoasă socială, în rândul copiilor!
Să spui “nu”, copiilor tăi, este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru ei! Țineți minte acest lucru! Îmi veți da dreptate, peste 5 ani, peste 10 ani, 15 ani!
Am pornit de la a nu mai fi “emoționali”, noi ca părinți (sigur ați experimentat furia, “negrul” în față ochilor, disperarea, în fața propriului copil – știți despre ce vorbesc!) …am ajuns la a fi ancorați în “realitatea” explicațiilor, justificărilor, persuasiunii, convingerii copiilor că ar trebui să facă (sau nu) un anumit lucru – doar pentru a nu-i pune în vreun disconfort emoțional și a le arata, astfel, că îi iubim.
Ceea ce va transmite însă, “parentingul modern” și nu vreți să auziți este faptul că un “bun parenting” inseamna să ajuți la clădirea unor abilatati pozitive de viață, care să-ți ajute propriul copil să se descurce în viață, atunci când tu, nu vei mai fi lângă el, să îl protejezi emoțional!
Ideea este “short-term pain for long-term gain”, sau, pe românește: câteodată trebuie să mai și suferi pentru a învața lecția pe termen lung!
Deși copiii tăi ar putea fi dezamăgiți când aud cuvântul „nu”, acesta îi va face mult mai pregățiți pentru realitatea vârstei adulte, unde toți trebuie să auzim acest cuvânt mai des decât ne-am dori. ( și nu numai la vârsta adultă …gândiți-va la școală)
Nu v-am convins încă? Va mai dau câteva motive pentru a fi, la rându-vă, motivați să spuneți, din când în când, “nu” copiilor voștri!
- Copiii au nevoie să simtă și disconfort!
Să îți protejezi copilul de ficare dată de situațiile inconfortabile înseamnă să îl ajuți să aibă așteptări nerealiste pentru viitor (și fii realist, știi că așa este!) Nu doar că va ajunge (așa e viața!) în situații deloc plăcute mai târziu, dar nici nu-și vor fi dezvoltat abilitățile de a face față unor astfel de situații!
Evitarea înfruntării unei situații încă din vârsta copilăriei, crește nivelul de anxietate, deoarece îi va atrage atenția mai devreme sau mai târziu că nu este adaptat și nu poate reacționa în diverse situații, inclusiv în interacțiunea socială (fenomenul bullying poate va spune ceva, în acest exemplu!)
- Copiii au nevoie să învețe să aștepte
Întârzierea mulțumirii (aprecierii) este unul dintre cei mai importanți factori pentru succesul în viață. Precum bine știți, lucrurile bune în viață, nu apar bătând din palme! Dacă știm deja acest lucru…de ce ne învățăm copiii…altceva?!?
Spunând constant „da” tuturor capriciilor copiilor noștri, îi învățăm să aibă așteptări nerealiste. Ca adulți, trebuie să muncim din greu pentru a obține ceea ce ne dorim și, în foarte puține cazuri, acest lucru se întâmplă instantaneu.
Deci copiii noștri ar trebui să învețe această lecție foarte importantă încă din timp, chiar dacă timpul de așteptare este relativ foarte scurt.
De exemplu, timpul de joacă vine după teme, desertul vine după terminarea cinei și așa mai departe.
Dacă le oferim copiilor noștri tot ce își doresc exact atunci când își doresc acest lucru, riscăm să creștem copii care cred că au doar drepturi, în loc să susținem dezvoltarea lor ca adulți ambițioși care au atât drepturi, dar și responsabilități!
- Granițele îi fac pe copii să se simtă în siguranță.
În timp ce negocierea cu copiii mici pare o abordare sănătoasă, uneori poate servi pentru a-i face să confunde aceste granițe.
Știm bine că incertitudinea și inconsecvența pot produce anxietate la adulți. Ei bine, este la fel și pentru copii.
Dacă copiii nu știu niciodată ce răspuns vor primi de la tine, sau dacă de la tine primesc un răspuns și de la alții – alt răspuns (bunici, educatori, colegi) – îi poate face anxioși și își pot pierde încrederea în tine și în autoritatea ta.
Copiii testează mereu limitele. Acest „nu” îi ajută să-și stabilească propriile limite, să le înțeleagă: ce are voie versus nu are voie. Limitele, îți ține copilul în siguranță!
- Copiii trebuie să știe că părinții lor sunt responsabili.
Să negociezi, să stai la “parlamentari”, să ții pledoarii despre una sau alta – nu va face niciodată parte din dinamica părinte-adult.
Copiii au nevoie să știe că persoana care are grijă de ei, este în control! Și, mai mult decât atât, nu scapa din vedere faptul că tu, părintele, ești primul “model” pe care copilul îl urmează! Dacă tu nu știi cum să pui “problema” și te arați indecis – ce crezi că va învața copilul tău? Cum crezi că se împacă asta, cu stima de sine pe care o dorești pentru copilul tău?
Înlocuiți cererile de negociere cu un “NU” ferm! E sănătos și, credeți-mă, niciun copil nu a murit vreodată din asta!
Copiii știu …că nu știu totul despre lume sau cum să aibă grijă de ei înșiși, dar ei cred că da. Îți amintești de perioada adolescenței?! Și tu credeai asta? Oare acum..ce părere ai?
A fi asertiv îi va linișți că faceți ceea ce e bine și îi va face să se simtă în siguranță! Și, dacă încă nu știați..cel mai greu lucru în asertivitate este…să poți spune “nu”! Dacă tu, ca părinte adult, te afli în dificultatea de a spune “nu”..ei bine, gândește-te încă o dată, ce îți înveți propriul copil?!
- Copiii au nevoie de părinți pentru a fi părinți, nu prieteni
Mulți părinți sunt îngrijorați că nu sunt “suficient de buni”, sau că “nu vor mai fi iubiți de copii” – dacă vor fi stricți sau nu vor facee ceea ce-și doresc copii. Prin urmare aleg acea cale de “prieten” al copilului. Dacă va gândiți la perspectiva adolescenței, când va veți dori să fiți “prietenul” lui/ei – sunteți pe un drum greșit! Atunci vor avea nevoie să schimbați doar raporturile de relaționare: adult-adult (tratează-mă ca pe un adult, nu ca pe un copil!)
Dezvoltați la copii abilitatea de a putea spune „nu”! Nu uitați! Mulți oameni au dificultăți în a spune “nu” prietenilor, angajatorilor sau colegilor și ajung să facă lucruri pe care nu doresc să le facă. Va sună cunoscut?
Dacă copilul tău crește cu granițe sănătoase, chiar cu riscul de a auzi “nu”!… atunci este mult mai probabil să poată crea aceste granițe pentru ei și pentru relațiile lor cu adulții.
Așadar, nu vă sfiiți să spuneți „nu” copiilor voștri – s-ar putea să nu își dea seama, dar vor, au nevoie și trebuie să o audă din când în când!
