Va face tot ce-i spui daca stii cum sa-i spui

Tree with yellow leaves in Autum

Copiii au nevoie de un motiv pentru care sa faca un anumit lucru. Dandu-le un motiv, vor fi mai inclinati sa actioneze in acea directie.

Poate ai afla deja ca exista muuulte diferente intre un copil si o papusa pe baterii. E adevarat ca amandoua plang, cer papa si vor la toaleta, insa dupa ce depasesc stadiul de bebelus, chiar incepe distractia! Degeaba te pui in cap si razi cu gura pana la urechi incurajandu-l sa manance piureul de fructe! Degeaba il rogi sa-si puna haina de ploaie in loc de tricoul cu gaurele cand afara sunt 5 grade si te spulbera vantul! Si, nu in ultimul rand, degeaba ii explici ca e mai important sa isi faca temele decat sa stea cu ochii lipiti de televizor, la acelasi episod de desene animate pe care l-a mai vazut de vreo 320 de ori deja. De ce nu asculta? De ce e atat de greu sa faca si ce-i spui tu?

Poate pentru ca s-a saturat sa fie tratat ca o papusa mare, pe baterii. Copiii, chiar daca nu au gandirea la fel de dezvoltata ca un adult, pot rationa foarte bine si sunt capabili de interpretari logice de la varste foarte mici. In loc sa dai ordine de genul ”strange tona de haine pe care ai lasat-o pe covor”, poti sa ii spui ce doresti, alaturand si o motivatie pentru care ar face acest lucru ”strange-ti hainele pentru ca vor veni in vizita prietenii tai/vreau sa ne jucam noul joc/ti-am pregatit o surpriza/camera arata mai bine curata etc”. Poate parea de la sine inteles, insa copiii nu stau sa caute motivele secrete pentru care ii rogi sa faca un anumit lucru si au nevoie sa le spui exact pentru ce merita sa faca acel lucru.

Chiar daca la inceput motivatia este externa – pentru recompensa, pentru a te multumi pe tine etc – treptat va ajunge sa interiorizeze acele norme si sa le aplice in viata de zi cu zi fara ca tu sa-i amintesti, la fiecare pas, ce are de facut. E adevarat ca demersul presupune efort si dureaza ceva timp, dar oare nu merita sa incerci? In mod sigur e mai simplu sa-l faci sa inteleaga ce are de facut si sa ajunga sa faca acele lucruri singur decat sa strangi tu hainele dupa el pana la 18 ani…

Ca pont de final, aminteste-ti ca pentru copii mai exista o logica – cea a sentimentelor! Lor le pasa de ceea ce vrei tu si vor sa fii fericit/a. Copiii urasc respingerea, iar un parinte suparat pune in act o forma de respingere fata de copilul sau. De aceea, evita sa te superi pe el pe termen lung si sa il faci sa se simta respins. Mai bine, aplici tehnica inversa – un copil cuminte/harnic/silitor etc egal o mami fericita. Spune-i cat de mult te bucura cand face tot ceea ce il rogi sau are de facut. Bucura-te de fiecare mica reusita, de hainele puse in sifonier, chiar daca sunt aruncate cu lopata, de farfuria spalata pe jumatate. Un copil se creste pas cu pas, iar bucuria reusitei dureaza toata viata. Rabdare, iubire si grija – aceasta e reteta!