Puiul de cerb şi anotimpurile – poveste terapeutica

maxresdefault

Intr-o zi de primăvară minunată, în mijlocul unei păduri s-a născut un pui de cerb. Era foarte norocos puiul, pentru că se născuse exact cînd toate florile înfloreau, iar vremea era tot mai caldă şi mai fru­moasă. Cu fiecare zi care trecea, odată cu micul cerb creştea totul în jur: şi copacii şi iarba, şi florile.

Mai tîrziu, cînd puiul de cerb a crescut mai mare, mai puternic, primăvara s-a transformat într-o vară caldă şi plăcută. Apoi a venit toam­na. Odată cu ea, frunzele din copaci s-au colorat frumos, iar după aceea una după alta au căzut, lăsînd crengile complet goale. Mai tîrziu toamna s-a transformat în iarnă, cerul s-a făcut cenuşiu şi din nori a început să ningă. Puiul de cerb se uita la zăpadă şi tremura de frig. El se născuse cînd era atît de cald şi de bine. Nimeni nu-i explicase de ce copacii îşi schimbă culoarea din verde în maro şi de ce căldura se transformă în frig. Micul cerb se gîndea: “Cred că eu am făcut ceva rău şi din această cauză vremea s-a schimbat atît de mult”. Aşa se gîndea şi era tare, tare trist. Din păcate ninsoarea continua să cadă, iar aerul era tot mai rece. Puiul de cerb era tot mai supărat. Continua să creadă că el era vinovat pentru că primă­vara dispăruse şi pentru că venise iarna. îi era foarte teamă că într-o zi el însuşi ar putea fi transformat în ceva rece şi pustiu, la fel cum iarna trans­formase pădurea.

Aşa că stătea ascuns sub un copac cit era ziua de lungă, crezînd că dacă va rămîne acolo nemişcat, va putea face din nou vremea să devină la fel de bună şi frumoasă ca înainte. în timp ce zăcea acolo zgribulit, simţindu-se foarte singur, iată că s-a apropiat de el un şoricel bătrîn şi înţelept. L-a privit pe puiul de cerb, 1-a tot privit şi văzînd că nu se mişcă de acolo i-a spus: “Vai Cerbuleţule, ce tare tremuri! Şi arăţi aşa de supărat!” Puiul de cerb i-a răspuns: “Şşşt! Taci, nu face zgomot! Uite, din cauza mea vremea s-a răcit. A venit frigul. Eu cred că dacă o să stau aici nemişcat pot transforma la loc vremea ca să fie iarăşi frumoasă. Sunt foarte trist că am fost aşa de rău.”

Un timp, şoricelul cel înţelept s-a uitat la el în tăcere, minunîndu-se cum o fi ajuns oare cerbuleţul să se creadă vinovat de schimbarea anotimpurilor. I se părea foarte important şoricelului să-1 ajute pe micul cerb să înţeleagă cum stau lucrurile în acesta lume în care trăim, aşa că i-a spus: “Nu eşti tu de vină că se schimbă vremea! Acesta este un lucru foarte firesc. Aşa este viaţa. în fiecare an după primăvară urmează vara. Atît primăvara, vara, toamna, cît şi iarna, sunt numai nişte anotimpuri care vin şi trec unul după altul. Primăvara este anotimpul în care în pădure toate înmuguresc, înfloresc, cresc din nou, iar vara este foarte cald. Apoi vine anotimpul numit toamnă, cînd frunzele se colorează aşa de frumos, iar după aceea cad din copaci, lăsîndu-le crengile goale. După toamnă urmează iarna. Acesta este exact anotimpul care te face să te simţi aşa de înfrigurat cum te simţi acum. Iarna este ger, iar pădurea este goală şi pustie. Numai că din fericire iama se va termina în curînd. După ea va veni iarăşi primăvara. în fiecare an, anotimpurile vin şi trec în aceeaşi ordine. Se poate întîmpla ca iarna să vină ceva mai repede decît vremea hotărîtă, iar frigul să înceapă mult mai curînd decît ar trebui. Atunci este foarte greu de găsit hrană în pădure. Dar tu să ţii minte că întotdeauna după iarnă urmează din nou primăvara, pentru că aşa a fost făcută lumea aceasta. Chiar şi acum, în timpul iernii reci, cînd îţi este foarte greu să crezi că va mai fi din nou primăvară, trebuie să găseşti în inima ta puterea de a înţelege acest adevăr.”

“Dar de ce nu pot să văd că vine chiar acum primăvara?” a între­bat foarte curios cerbuleţul. “Ajută-mă să înţeleg, te rog!”

“Uneori norii ascund soarele de pe cer. Atunci aproape nu-ţi mai vine să crezi că soarele există totuşi în spatele lor. Apoi, după un timp ,vîn-tul alungă norii şi te lasă să vezi că soarele a rămas tot acolo unde era din-totdeauna. Cîteodată vara, observi cu părere de rău că o floare minunat înflorită, se usca în scurt timp, iar seminţele ei sunt luate şi împrăştiate de vînt. în acea clipă este greu să-ţi dai seama că din acele seminţe vor creşte alte flori. Dar atunci cînd în anul următor revine primăvara, poţi vedea cum din seminţe cresc plante noi care înfloresc la fel de frumos ca cele din anul trecut”.

Cerbuleţul asculta foarte atent ce spunea şoricelul. I se părea că vorbele noului său prieten au un înţeles special, care mergea drept spre inima lui. Dar mai erau atîtea de spus şi de aflat…” Dragă Şoricelule, iama este aşa de rea pentru mine, pentru că mă face să simt un fel de frig în suflet, la fel cu frigul de afară”.

Dar Şoricelul 1-a sfătuit prietenos pe puiul de cerb: ” Orice fiinţă are propriul său izvor de putere şi de căldură în ea însăşi, chiar dacă este rece afară. Caută propria ta căldură înăuntrul tău şi încearcă să o hrăneşti ca să crească continuu. Atunci ea te va ajuta să te simţi încălzit chiar dacă afară este cel mai frig.” Apoi, promiţînd că se va întoarce pe-acolo Şoricelul şi-a luat rămas bun.

Puiul de cerb a lăsat cuvintele Şoricelului să pătrundă pînă adînc în mintea şi în inima sa. Ce ciudat i se părea! Oare la ce s-o fi gîndit Şoricelul atunci cînd spunea “propria ta căldură dinăuntrul tău!” Cerbuleţul a păstrat foarte bine în minte aceste cunvinte şi se tot gîndea la ele în timpul plimbărilor sale prin pădure. Pînă într-o zi obişnuită, cînd plimbîndu-se agale, dintr-odată Cerbuleţul şi-a dat seama de sensul acelor cuvinte. A început să simtă chiar înăuntrul lui căldura misterioasă şi mi­nunată. Zilele de iarnă care au mai urmat au trecut uşor, iar cînd a venit primăvara în anul următor Cerbuleţul s-a simţit foarte diferit pe dinăuntru, înţelegea în cu totul alt fel lucrurile. De exemplu de data aceasta pricepea că el nu putea deloc să controleze sau să schimbe ordinea anotimpurilor, pentru că ele urmează unele după altele în ordinea dată de natură, indife­rent de ceea ce ar fi dorit el. Apoi şi-a mai dat seama de ceva foarte impor­tant: că acea căldură dinăuntrul său trebuie hrănită şi antrenată să crească astfel îneît chiar şi în cea mai friguroasă zi, înăuntrul lui să existe totuşi propria lui căldură specială şi puternică. Din acea zi, cerbuleţul a început să vorbească despre anotimpuri cu ceilalţi pui de cerb din pădure. Toţi şi-au dat seama cît de cald şi prietenos era el şi ce multe ştia.

NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unei fetiţe, atunci titlul ei va fi

Căprioara cea mică şi anotimpurile”, iar eroina poveştii va fi bineînţeles o căprioară.

Povestea 2 din “Basme terapeutice pentru copii, adolescenti si parinti – Sempronia Filipoi” – o carte pe care o recomandam!! ( se gaseste in librarii si on line)