Poate ca el stie mai bine

_2e5ff5741f224a71bf694c110d61acbf

Aminteste-ti ca nu stii intotdeauna ce e mai bine pentru copilul tau, mai ales cand e vorba de scoala sau de prieteni.

Ca parinte, vrei sa te asiguri ca va face cele mai bune alegeri. Daca atunci cand e mic alegerile sunt mai mult un moft si are sa se hotarasca intre bluza roz si bluza mov, pe masura ce creste, alegerile copilului devin mai complexe. Pe de alta parte, tu, ca parinte, trebuie sa il incurajezi in cresterea autonomiei personale. Adica, uneori, sa stai in banca ta in timp ce il privesti facand alegeri. Evident ca vor fi situatii cand alegerile sale nu vor corespunde cu asteptarile tale sau situatii in care consecintele alegerilor lui va vor afecta pe amandoi… Aminteste-ti ca fiecare om e liber si acest lucru inseamna ca are, inclusiv, libertatea de a gresi si de a invata din greseli. Fii langa copilul tau cand greseste pentru a-l ajuta sa invete din asta, nu pentru a-l pedepsi. Si ai incredere in el ca data viitoare va alege corect! Nu toate lucrurile bune si folositoare ne ies din prima!

Pe de alta parte, aminteste-ti de tine cel de acum cativa ani. Era o placere sa-ti spuna mama cu ce prieteni sa iesi sau ce muzica sa asculti? Ti-ar fi placut ca in acest moment sa ai job-ul visat de parintii tai, nu cariera pe care ti-o construiesti cu drag, asa cum ai visat de mic? Daca poti sa empatizezi cu tine cel de atunci, vei intelege si emotional de ce e important sa iti lasi copilul sa aleaga singur. In plus, este si mai sigur sa nu ii impui tu ce sa faca – la o anumita varsta, chiar cu mult inainte de adolescenta, exista aceasta tendinta a copiilor de a face pe dos decat spun parintii. E nevoia lor de a testa limitele realitatii, limitele personale si, nu in ultimul rand, limitele rabdarii tale. De ce vei spune mai mult sa nu faca un lucru, de-aia vei creste premiul si riscul sa faca exact acel lucru. Nu impune decizii, nu obliga copilul la ceva – discuta rational cu el, ca si cu un adult, explica-i pozitia ta, disponibilitatea ta in a-l ajuta cu un sfat, cu o parere, cu orice are nevoie, dar mentioneaza intotdeauna faptul ca decizia ii apartine. In acest fel, ii intaresti valoarea personala, incredere in sine si, nu in ultimul rand, capacitatea de a fi responsabil.

In final, as vrea sa iti amintesti un lucru – tu ai avut varsta lui  cu cel putin 20 si ceva de ani in urma. Nici nu stiai ce este Google sau ca poti sa-ti cumperi legumele cu un click. De ce crezi ca trebuie sa il cresti in stilul copilariei tale? In loc de a incerca sa reproduci exercitiul educational grozav pe care parintii tai poate ca l-au facut cu tine, acum 20 si ceva de ani, ai putea sa profiti de faptul ca ai un copil pentru a trai un alt gen de copilarie si de experienta. Cresti impreuna cu el, compara cu modul in care a fost copilaria ta, bucura-te ca e diferit de tine, daca simti ca e diferit, pretuieste diferentele si cultiva-le. Da-i voie sa isi aleaga singur prietenii, pasiunile, felul in care isi petrece timpul, materiile scolare importante, drumul, sensul si fii langa el cand face aceste lucruri. Un copil este o minune, un cadou pe care noi il facem vietii, nu doar un cadou oferit de viata noua, ca parinti. In cinstea ei, merita sa lasam comoara ce ni s-a dat sa creasca in fiecare zi si sa face lumea un loc mai frumos, nu doar pe noi, parintii ei!