Negocierea la copii

Copiii sunt negociatori desavarsiti. Ei nu au nevoie de nici un training de negociere, deoarece au nativ aceasta capacitate.

 Negocierea cu copilul este o provocare zilnica care, daca este gestionata gresit, conduce deseori la conflicte. De fapt, negocierea este un proces prin care atat parintii cat si copiii incearca sa-si stapaneasca emotiile sau frustarile, iar in final fiecare sa cedeze ceva care nu are o importanta deosebita.

Copilul foloseste negocierea ca o forma de santaj. De ce face asta? Pentru ca nu are alta varianta de a obtine ceea ce vrea, decat sa-si foloseasca “munitia” siretlicurilor, chiar si atunci cand nu are nevoie de acel ceva. Asta nu-l va opri sa incerce sa obtina “miza”.

Cum poate castiga un parinte jocul acesta? Pur si simplu prin refuzul de a negocia si prin pastrarea pozitiei ferme in decizia luata. Este bine sa nu renunte in fata lacrimilor care curg siroaie pe obrajii copilului, in unicul scop de a-l impresiona si, in cele din urma, de a ceda.

Nu este nevoie sa-l avertizeze pe copil cand doreste sa-i impuna o limita: “daca nu te opresti…”.

Chiar in momentul in care se cearta asupra limitei care a fost deja stabilita, majoritatea copiilor intelege de ce au fost luate deciziile respective. Totusi, orice problema trebuie abordata cu grija pentru a nu-i lasa copilului impresia ca i se interzice totul. Este bine sa i se explice cu argumente: “nu mergem acum in parc, pentru ca e ora de masa”.

Copilul trebuie implicat in procesul negocierii pentru a intelege care ar fi consecintele actiunilor sale si nu trebuie pedepsit pentru ca nu respecta niste limite impuse. Faptul in sine ca parintele nu a cedat in fata rugamintilor si ca, astfel, a “pierdut” jocul e o pedeapsa suficienta. Aceasta “pierdere” reprezinta consecinta care il determina sa-si invete lectia.

Exista insa si situatii cand e bine sa castige copilul daca parintele poate obtine un comportament pozitiv, de exemplu: sa-si stranga jucariile, sa doarma singur, sa-si faca lectiile etc.

Negocierile sunt oportunitati atat pentru copil cat si pentru parinte de a invata sa construiasca impreuna o relatie echilibrata.

E nevoie de mult efort pentru a respinge cererilor nefondate ale copilului, pentru ca acesta va incerca mereu sa forteze limitele si sa repete tipare pana cand va fi convins ca exista reguli care trebuie respectate si situatii care pot fi negociate.

Negocierile au succes mai mare atunci cand copilul este odihnit, hranit si atent la obiectul negocierii. ( conf parerii psiholog Iulia Pantazi)

Pentru parinti:

Si un articol pertinent, cu sfaturi practice preluat

http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/comportament/Negocierea-cu-copilul-a7596.html

 

Ce inseamna de fapt sa negociezi cu un copil?

  • A negocia inseamna sa lasi un pic de la tine (ceva care nu are o importanta deosebita – de exemplu, sa il mai lasi sa stea 5 minute la tv in plus fata de ora de culcare) pentru a obtine ceva de la el (sa faca ceva ce iti doresti – sa isi puna hainutele la loc).

Strategii eficiente de negociere cu copilul

  • Incearca sa faci o intelegere cu el si nu sa pornesti o cearta!

In functie de modul in care pui problema si te exprimi, poti obtine o negociere de succes sau poti isca un adevarat scandal. Atunci cand vrei sa obtii ceva de la el, nu ii impune spunandu-i “fa curat in camera” sau “pune imediat jucariile la loc”, ci porneste cu dreptul spunand “vrei, te rog, sa faci… “. In acest fel ai mai multe sanse ca micutul tau sa spuna “da” sau sa coopereze eficient cu tine.

  • Alege momentul si locul potrivit pentru a negocia!

In niciun caz nu este in ordine sa pornesti o negociere cand sunteti undeva in public, la un restaurant sau intr-un hipermarket, unde exista distrageri. De asemenea, daca incerci sa negociezi atunci cand este moroconas, trist, abia trezit din somn nu vei reusi sa obtii nimic de la el. Ai grija sa fie odihnit, hranit, dormit si sa fie atent la tine cand puneti cartile pe masa.

  • Ai grija cum pui problema, astfel incat sa ai un avantaj in fata lui!

Modul in care formulezi obiectul negocierii poate sa il puna pe copil in pozitia de a fi de partea ta. Daca ii spui direct ca nu poate face ceva ce isi doreste si gata, vei avea mult mai mult de furca. Ideea este sa fii specifica si explicita atunci cand ii spui ceva. De exemplu, daca micutul vrea in momentul acela in parc, nu ii spune ca nu are voie, ci explica-i ca nu puteti merge chiar atunci in parc pentru ca e ora de masa si trebuie sa manance.

  • Implica-l si pe copil in negociere!

Invata-l sa iti puna intrebari si intreaba-l si tu la randul tau pentru a gasi solutii impreuna la problemele cu care va confruntati. Vei avea tendinta sa preiei fraiele negocierii, doar tu esti adultul, nu-i asa? Insa trebuie sa incerci sa il implici si pe el si sa il determini sa isi dea seama de consecintele actiunilor lui. Este o lectie de responsabilitate. Cand face o boacana intreaba-l “care crezi ca este consecinta/pedeapsa cea mai potrivita a faptului ca m-ai muscat, lovit, ca ai spart vaza etc.?” sau cand vrea sa mai stea “putin la calculator” si apoi sa isi faca temele intreaba-l “cam cat timp crezi tu ca este rezonabil sa mai stai inainte de a te apuca de teme?”. Abia apoi incepeti negocierile.

  • Asculta si punctul de vedere al copilului!

Pe langa faptul ca trebuie sa il implici activ, sa il pui sa gandeasca si sa gaseasca singur solutii, este important sa mai lasi un pic de la tine si sa incerci sa asculti si sa iei in seama si punctul de vedere al copilului. Aminteste-ti ca nu este vorba de impunerea uni reguli, ci de o negociere, iar negocierea presupune pledoarii ale ambelor parti.

  • Lasa-l si pe copil sa castige uneori!

Alege miciile conflicte in care sa ai tu de castigat intr-un mod istet si balanseaza mereu rezultatele. Analizeaza cat de important este sa castigi tu intr-o anumita disputa, in functie de repercursiunile care se abat asupra copilului. Daca va castiga 5 minute in plus la calculator sau o mica plimbarica prin parc la ceas de seara, dar obtii lucruri importante de la el, cum ar fi sa faca curatenie in camera, sa isi stranga jucariile sau sa isi faca temele, se merita. Alege unele in care sa il mai lasi si pe el sa castige, spunandu-i acest lucru. “Bine, de data asta sunt de acord cu tine…”.

  • Negociaza problemele intr-o maniera apropiata varstei lui!

Atunci cand te implici in negociere, tine cont si de varsta pe care o are copilul. Daca unui scolar nu ii place mazarea, atunci poti cauta o alta alternativa, intrebandu-l direct “ce alta leguma ar vrea in loc?”, insa daca este micut nu poti pune aceasta intrebare, ci il poti adulmeca incercand sa ii faci mazarea sau mancarea cat mai colorata si mai placuta la vedere.

  • Nu uita ca tu ai ultimul cuvant!

Atentie, uneori negocierile nu urmeaza un parcurs tocmai favorabil pentru niciuna dintre aprti. Daca nu ajungeti la niciun consens, atunci tu trebuie sa iei ultima decizie, insa ascultand cu atentie punctul de vedere al copilului si analizand optiunile, incercand sa fii corecta.

Alte surse:

http://www.despresuflet.ro/forum/familie-f24/negocierea-cu-copilul-o-provocare-zilnica-t2227.html

http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/comportament/Negocierea-cu-copilul-a7596.html