Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea – poveste terapeutica

images (2)

Trăim printre oameni de aceea părerea celorlalți contează.
Poate cu atât mai mult cu cât ne definim identitatea într-atâtea medii virtuale, gradul personal de expunere depășind astfel limitele stricte ale comunității din care facem parte.

Dar până unde acceptăm influența celorlalți asupra propriei conduite?

În ce măsură lăsăm aprecierile celorlalți, mai mult sau mai puțin pertinente, să normeze propriul comportament?

***
În căldura zilei, un tată mergea prin praful străzilor Keshan-ului cu fiul său și un măgar. Tatăl călărea magarul, iar fiul îl conducea.

“Bietul copil”, a spus un trecător. “Micuțele sale picioare încearcă să țină pasul cu măgarul. Cum poate tatăl să lenvească pe măgar, când vede că băiatul își scoate sufletul alergând?”

Tatăl a pus aceste cuvinte la inimă, a coborât de pe măgar la următorul colț și l-a lăsat pe băiat să urce pe măgar. Dar nu după mult timp, un trecător a ridicat vocea și a spus:

“Ce rușine! Micuțul stă acolo ca un sultan, în timp ce bătrânul său tată merge pe lânga măgar.”

Aceasta remarcă l-a rănit foarte tare pe băiat și l-a rugat pe tatăl său să se așeze în spatele său pe măgar.

“Ai văzut vreodată așa ceva”, a spus o femeie cu fața acoperită, “o asemenea cruzime pentru animale! Spatele bietului animal s-a îndoit de greutate, iar acest bătrân bun de nimic și trândavul său fiu stau ca și cum ar fi un divan – biata creatură!”

Țintele acestei critici au fost amândoi și, fară să spună un cuvânt, au coborât de pe măgar.

Dar au facut numai câțiva pași când un străin a început să facă haz de ei spunând:

“Slavă cerului că nu sunt atât de prost. De ce plimbați măgarul, când el nu este de nici un folos, dacă nu cară pe unul dintre voi? Tatăl a împins o mână de paie în gura măgarului și l-a luat pe după umeri pe fiul său.

Indiferent ce facem“, a spus el, “există cineva care nu este de acord cu asta. Cred că știm ceea ce este bine pentru noi.

(poveste terapeutică preluată din lucrarea „Povești orientale ca instrumente în psihoterapie”, Nossrat Peseschkian)