Despre dificultatile de invatare

Dificultatile de invatare sunt prezente la cel putin 10 la suta din populatie. Citind urmatoarele idei veti descoperi multe lucruri interesante despre deficienta de invatare si totodata vor fi sparte anumite mituri. Va vor fi oferite de asemenea solutii practice pentru a ajuta copiii si adolescentii cu deficiente de invatare sa-si imbunatateasca in mare masura performantele scolare, precum si stima de sine.

Ce sunt dificultatile in invatare?

Interesant este faptul ca nu exista o definitie clara si larg acceptata a deficientei de invatare. Din cauza naturii multidisciplinare a domeniului, exista o continua dezbatere cu privire la problema definirii; in prezent, in literatura de specialitate, exista cel putin 12 definitii. Aceste definitii disparate sunt de acord asupra anumitor factori:

  • Cei cu dificultati de invatare au probleme cu achizitiile si progresul scolar. Discrepantele exista intre potentialul unei persoane de a invata si ceea ce invata ea de fapt.
  • Cel cu dificultati de invatare prezinta un model de dezvoltare inegal (dezvoltarea limbajului, dezvoltarea fizica, dezvoltarea scolara si / sau perceptiva).
  • Problemele de invatare nu sunt cauzate de factori de mediu.
  • Problemele de invatare nu sunt cauzate de retardul mintal sau de tulburarile emotionale.

Care este frecventa deficientelor de invatare?

Specialistii estimeaza ca de la 6 pana la 10 la suta din populatia de varsta scolara are o problema de invatare. Aproape 40 % din copiii inscrisi in invatamantul special sufera de o deficienta de invatare. Se estimeaza ca exista de asemenea 6 milioane de adulti cu deficiente de invatare.

Care sunt cauzele deficientelor de invatare?

Pana in prezent nu se cunosc cauzele deficientelor de invatare. Totusi, unele observatii generale se pot face:

  • Unii copii se dezvolta si se maturizeaza intr-un ritm mai lent decat altii de aceeasi varsta. Prin urmare, acestia nu pot fi in stare sa indeplineasca sarcinile cerute la scoala. Acest tip de deficienta in invatare se numeste intarziere in dezvoltare.
  • Unii copii cu vederea si auzul normale pot interpreta gresit imaginile si sunetele de zi cu zi din cauza unor tulburari inexplicabile ale sistemului nervos.
  • Problemele dinainte de nastere sau din copilaria timpurie pot influenta negativ capacitatea ulterioara de invatare a copilului.
  • Copiii nascuti prematur si copiii care au avut probleme medicale la scurt timp dupa nastere pot avea deficiente de invatare.
  • Problemele de invatare pot fi mostenite genetic.
  • Deficientele de invatare sunt mai frecvente la baieti decat la fete, posibil pentru ca baietii au tendinta sa se maturizeze mai lent.
  • Unele dificultati de invatare par sa fie legate de problemele de ortografie, pronuntie sau structura limbii.

 

Care sunt primele semne ale deficientelor de invatare?

Copiii cu deficiente de invatare prezinta o gama larga de simptome. Acestea includ probleme de citire, matematica, intelegere, scris, vorbire sau abilitati cognitive. Hiperactivitatea, lipsa de concentrare si de coordonare a atentiei pot fi, de asemenea, asociate cu tulburari de invatare, dar nu sunt dizabilitati de invatare propriu-zise. Principala caracteristica a deficientei de invatare este o diferenta semnificativa intre achizitiile copilului in unele domenii si inteligenta lui in ansamblu. Deficientele de invatare afecteaza de obicei cinci domenii generale:

  • Vorbire: intarzieri, tulburari, precum si abaterile de la ascultare si vorbire.
  • Scris: dificultati de citit, scris si de ortografie.
  • Aritmetica: dificultati in efectuarea operatiunilor aritmetice sau in intelegerea conceptelor de baza.
  • Cognitie: dificultati in organizarea si integrarea gandurilor.
  • Memorie: dificultati in amintirea informatiilor si instructiunilor.

Printre simptomele legate de obicei de deficientele de invatare se afla:

  • performantele slabe la testele de grup;
  • dificultatea discriminarii marimii, formei, culorii;
  • dificultate in interpretarea conceptelor temporale;
  • imagine de sine distorsionata;
  • inversari in scris si citit;
  • neindemanare generala;
  • slaba coordonare vizual-motor;
  • hiperactivitate;
  • dificultate in a copia cu exactitate dupa un model;
  • lentoare in indeplinirea sarcinilor;
  • aptitudini organizatorice sarace;
  • usor derutat de instructiuni;
  • dificultate cu rationamentul abstract si / sau cu rezolvarea problemelor;
  • gandire dezorganizata;
  • de multe ori ramane fixat pe un subiect sau o idee;
  • memoria de scurta durata si de lunga durata deficitara;
  • comportament impulsiv;
  • lipsa de reflectare asupra consecintelor actiunilor;
  • toleranta redusa la frustrare;
  • agitatie in timpul somnului;
  • slaba interactiune cu cei de aceeasi varsta;
  • excesiv de agitat in timpul jocului de grup;
  • judecata morala deficitara;
  • aratarea afectiunii in mod inadecvat, neselectiv si adesea excesiv;
  • intarziere in etapele de dezvoltare (ex.: motricitate, limbaj)
  • comportament deseori indecvat situatiei;
  • excesiv de credul; usor de manipulat de colegi;
  • instabilitate in starea de spirit si incapacitatea de reactie;
  • se adapteaza greu la schimbarile de mediu;
  • usor de distras; dificultati de concentrare;
  • dificultate in luarea deciziilor;
  • lipsa de dominanta  a unei maini sau ambidextru;
  • dificultate cu sarcini care necesita secventiere.

Cand analizam  aceste simptome, este important sa ramanem constienti de:

  • Nimeni nu va avea toate aceste simptome.
  • In randul populatiei cu deficiente de invatare, unele simptome sunt mai frecvente decat altele.
  • Toti oamenii au cel putin doua sau trei dintre aceste probleme intr-o anumita masura.
  • Numarul de simptome observate la un copil nu ofera o indicatie clara daca problema este usoara sau severa. Este important sa se ia in considerare cazul in care comportamentele sunt cronice si apar in grupuri.

Unele dintre aceste simptome pot indica dislexie.

Unele dintre aceste simptome pot indica o tulburare de deficit de atentie cu hiperactivitate (ADHD).

Ce ar trebui sa faca un parinte in cazul in care isi suspecteaza copilul ca ar avea probleme de invatare?

Parintele trebuie sa contacteze personalul institutiei de invatamant si sa solicite testarea si evaluarea copilului. Legea cere ca scoala publica sa ofere servicii de educatie speciala copiilor care au nevoie de ele. Daca testele indica faptul ca un copilul necesita servicii educationale speciale, comisia de evaluare se va reuni pentru a stabili un plan individual de invatamant (PIP), adaptat la nevoile copilului. PIP contine un plan de invatamant conceput pentru remedierea si compensarea dificultatilor copilului.

Totodata, parintele trebuie sa duca copilul la medicul de familie sau la medicul pediatru pentru un examen clinic complet. Copilul trebuie sa fie examinat pentru problemele corectabile (ex.: vedere slaba sau pierderea auzului), care pot determina dificultati la scoala.

Cum poate deficienta de invatare sa afecteze parintii copilului?

Cercetarile indica faptul ca reactia parintelui la diagnosticul de deficienta de invatare este mai pronuntata decat la orice alt diagnostic. Este de luat in considerare faptul ca in cazul in care un copil are retard mental sau un handicap fizic, parintele devine constient de problema inca din primele saptamani de viata ale copilului. Cu toate acestea, dezvoltarea prescolara a copilului cu deficienta de invatare este adesea lipsita de semne evidente si parintele nu suspecteaza ca exista o problema. Atunci cand este informat cu privire la problema de catre personalul din scoala/gradinita, prima reactie a parintelui este de a nega existenta problemei. Aceasta negare este, desigur, neproductiva. Parintele tinde sa ramana in acest stadiu pentru o perioada mai lunga de timp, pentru ca el nu este expus la frustrarile de zi cu zi ale copilului.

Cercetarile efectuate sugereaza ca parintele unui copil cu deficienta de invatare trece printr-o serie de emotii inainte de a accepta cu adevarat copilul si problema lui. Aceste etape sunt total imprevizibile. Un parinte poate trece de la o etapa la alta in mod aleator. Unii parinti sar peste etape, in timp ce altii raman intr-o singura etapa pentru o perioada indelungata. Aceste etape sunt:

NEGARE: “De fapt nu este nimic in neregula” “Asa am fost si eu cand eram copil, nu va faceti griji” “Va face progrese”

 

CULPABILIZARE: “Il infantilizezi” “Astepti prea mult de la el” “Nu s-a transmis din familia mea”

FRICA: “Poate ei nu-mi spun care este problema reala!” “Daca este mai rau decat imi spun ei?” “Se va casatori vreodata? Va merge la facultate? Va absolvi?”

INVIDIE: “De ce nu poate fi ca sora lui sau verii sai?”

DURERE: “Ar fi putut avea atata succes daca nu avea problema de invatare!”

NEGOCIERE: “Sa asteptam pana anul viitor! ” “Poate ca problema se va rezolva daca ne mutam (sau se duce in tabara etc).”

FURIE: “Profesorii nu stiu nimic.” “Nu-mi place acest cartier, aceasta scoala … acest profesor.”

VINOVATIE: “Mama mea a avut dreptate, ar fi trebuit sa fi folosit scutece din bumbac cand a fost bebelus.” “Mai bine nu lucram in primul sau an de viata.” “Am fost pedepsit pentru ceva si copilul meu are de suferit ca rezultat.”

IZOLARE: “Nimanui nu-i pasa de copilul meu.” “Tu si eu impotriva lumii. Nimeni altcineva nu intelege.”

FUGA: “Sa incercam aceasta terapie noua – Popeasca spune ca functioneaza!” “Voi merge din clinica in clinica, pana cand cineva imi va spune ceea ce vreau sa aud!”

Repetam, modelul acestor reactii este total imprevizibil. Aceasta situatie se agraveaza prin faptul ca, frecvent, mama si tatal pot fi implicati in etape diferite si contradictorii in acelasi timp (de exemplu, culpabilizare vs negare; furie vs. Vinovatie). Acest lucru poate face comunicarea foarte dificila.

Vestea buna este ca, cu ajutor specializat, majoritatea copiilor cu deficiente de invatare pot face progrese excelente. Exista multi adulti de succes, cum ar fi avocati, oameni de afaceri, medici, profesori etc., care au avut dificultati de invatare, dar le-au invins si au devenit oameni de succes. Acum, cu educatia speciala si multitudinea de materiale, copiii cu dificultati de invatare pot fi ajutati din timp.

Sfaturi pentru parintii copiilor cu dificultati de invatare:

  1. Luati-va cat de mult timp este necesar pentru a va asculta copiii (incercati sa intelegeti ce mesaj vor sa va transmita).
  2. Aratati-va afectiunea prin atingeri, imbratisari, gadilat (au nevoie de mult contact fizic).
  3. Incurajati-le punctele forte, interesele, abilitatile. Incercati sa echilibrati problema lor de invatare prin incurajari.
  4. Recompensati-i cu laude, cuvinte bune, zambete, reconfortati-i de cate ori aveti ocazia.
  5. Acceptati-i pentru ceea ce sunt si pentru potentialul lor uman de crestere si dezvoltare. Fiti realist in asteptarile si cerintele dumneavoastra.
  6. Implicati-i in stabilirea regulilor si activitatilor de familie.
  7. Spuneti-le atunci cand au un comportament neadecvat si explicate-le cum va simtiti cu privire la comportamentul lor, apoi propuneti-le moduri mai adecvate de a se comporta.
  8. Ajutati-i sa-si corecteze greselile aratandu-le sau demonstrandu-le ce trebuie sa faca.
  1. Nu-i bateti la cap!
  2. Dati-le sarcini usoare, responsabilitati casnice obisnuite.
  3. Dati-le o mica suma de bani si invatati-i cum pot sa si-o gestioneze.
  4. Oferiti-le jucarii, jocuri, activitati motrice, cat mai multe posibilitati pentru a le stimula dezvoltarea.
  5. Cititi povestiri placute pentru ei si cu ei. Incurajati-i sa puna intrebari, sa discute pe marginea povestii, sa spuna sau sa reciteasca povestea.
  6. Cresteti-le capacitatea de concentrare prin reducerea distractorilor din mediul lor (oferiti-le un loc de lucru, de studiu, de joaca).
  7. Nu ramaneti fixati pe etapele scolii traditionale. Este important ca ei sa se dezvolte in ritmul lor si sa-i recompensati pentru acest lucru.
  8. Duceti-i la biblioteci si incurajati-i sa-si aleaga carti interesante.
  9. Puneti-i sa imparta cartile si informatiile cu dumneavoastra.
  10. Oferiti-le carti si alte materiale care sa le stimuleze dezvoltarea.
  11. Ajutati-i sa-si dezvolte stima de sine si sa concureze mai degraba cu ei insisi decat cu ceilalti.
  12. Insistati sa coopereze prin jocuri sociale si intrajutorare.
  13. Serviti drept model prin lectura si discutarea materialelor de interes personal. Impartiti cu ei cateva din lucrurile pe care le cititi si le faceti.
  14. Nu ezitati sa va consultati cu profesori sau alti specialisti ori de cate ori simtiti ca este necesar pentru a intelege mai bine ce puteti face pentru a va ajuta copilul sa invete.