De la sentimente la nazbatii

6f027ded91604c6eb34158f16b0a39d5

Aminteste-ti ca dincolo de comportamentul copilului se afla intotdeauna sentimente!

Copilul pare sa faca totul pe dos si e gata sa puna toata energia lui in a te enerva… Arunca prin casa cu obiecte, isi face cort din rochiile tale, pregateste un foc de tabara cu decoratiunile pe care abia le-ai achizitionat! Nu mai ai mult si simti ca va fi nevoie sa-l duci la un dresor de maimute ca sa scapi de probleme. Evident, exista intotdeauna o solutie mai sanatoasa (si mai ieftina!) pentru a intelege de ce se poarta asa si pentru a-i modifica astfel de comportamente. Totul incepe cu a-ti aminti ca in spatele unui anumit comportament stau sentimente pe care el/ea nu le poate exprima altfel. Pentru un copil, ceea ce simte este adesea un mister mai mare decat pentru tine, adultul care nici nu ai idee de ce ar face toate acele lucruri care te scot din minti. Uneori este nevoia de a primi atentie, alteori este dorinta de razbunare sau, pur si simplu, o stare de plictiseala cauzata de faptul ca tot ce i se cere este sa stea cuminte si sa nu miste in front.

Pentru ca fiul sau fiica ta sa inceteze cu teroarea casnica, este nevoie sa afli, alturi de el/ea ce simte si sa il/o ajuti sa-si regleze emotiile. A pedepsi un comportament fara a sonda dupa posibile motive emotionale care au determinat aparitia acestuia este o salvare de moment. In acest fel, nu reusesti sa ajuti copilul, ci il faci si mai confuz. E ca si cum i-ai spune ca lucrurile pe care le simte si pe care alege sa le exprime asa sunt gresite. Iar ele nu sunt gresite! Cu totii avem momente de furie, de tristete, de plictiseala sau de curiozitate si este sanatos sa le exprimam. Evident, conteaza foarte mult maniera in care le exprimam… Pentru inceput, incearca sa vorbesti cu el/ea despre comportamentul pe care l-a ales ca mod de a se exprima. Ce l-a determinat sa deseneze fix pe cartea ta preferata? A fost dorinta de a se exprima creativ sau a vrut sa-ti arate ca l-ai suparat cu ceva, ca tu insati l-ai privat mai devreme de ceva extrem de drag lui?

Tine cont ca la varste mici limbajul nu este unealta principala prin care sa ne exprimam emotiile. A pune in cuvinte ceea ce traim reprezinta un act de rationalizare destul de dificil pentru gandirea concreta a unui copil. Discutiile pe care le puteti avea trebuie sa fie simple, sa evite intrebarile de tipul “de ce ai facut asta?” si sa il faca pe copil sa isi dea seama singur care a fost motivul lui real. In plus, un parinte bun il sprijina pe copil in a gasi alternative prin care sa isi exprime sentimentele inacceptabile social – e furios? Atunci rezerva-i un caiet unde sa mazgaleasca pana se potoleste. E suparat si vrea sa se razbune? Nu il abandona intr-un colt, plin de frustrari pentru ca i-ai interzis ceva, ci invita-l la o discutie in care sa spuna cum s-a simtit cand l-ai certat si in care sa ii explici de ce este nevoie sa primeasca o mica pedeapsa cand face o prostioara. In acest fel, ii dezvolti responsabilitatea, il faci sa se simta acceptat inclusiv in dimensiunea lui furioasa si ii dai un model de comportament pentru viitor. E posibil ca data viitoare cand ii interzici ceva sa vina el/ea singur/a la o discutie sau la o negociere a pedepsei. Tine cont ca a intelege ce sentimente are dincolo de comportamentul sau nu te scuteste de nazbatii (sunt normale la varsta lui/ei!), dar te ajuta sa ai o relatie buna cu copilul tau si sa-l cresti frumos, sanatos!