Casa sufletului

“Acum stiu ca in pelerinajul fiecaruia prin aceasta viata sunt locuri sfinte unde fiecare e facut sa simta o legatura cu divinul; acolo unde cerul pare sa fi coborat aproape de capetele noastre, iar ingerii vin si ne slujesc. Acestea sunt locurile de sacrificiu, unde se intalnesc muritorii cu nemuritorii, corturile in care suntem pusi la incercare si unde se poarta cea mai grea batalie din viata cuiva.”

Casa Sufletului (alegorie):

Un batrân tâmplar se afla in pragul pensionarii. Era inca in putere de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa.
Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel pentru ca prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, insa nu mai punea suflet in ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui ii era cam rusine de cum arata ultima lucrare…
Când in cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Acesta ii darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
–  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine!
Daca ar fi stiut ca isi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punând in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim in casa pe care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o cu mult diferita. Insa nu ne putem intoarce inapoi.
Asa ca ia aminte: tu esti tâmplarul. In fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e intocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa in care vei locui mâine.

Deci, nu uita: ce faci, te face!.