Cand incepe spectacolul, lasa-te de predici!

0e9aa9e40deb4187b9b58660f1e87c3d

Nu incerca sa comunici rational cu un copil furios.

Asa cum ni se intampla si noua, adultilor, cand ceva ne infurie, ratiunea nu prea isi mai are locul sau rostul. Oricat ai incerca sa ii explici ceva unui copil apucat de furie, sansele sa reusesti tind spre zero. E atat de orbit de emotii si atat de putin capabil sa si le managerieze incat vorba dulce, de data aceasta, nu prea are ce aduce.

Ce ai de facut daca el tipa si se da cu fundul de asfalt?

In primul rand, incearca sa nu te lasi contaminat/a de emotiile lui. Primul impuls este sa-l iei pe sus si sa va duceti acasa, scapand de privirile critice ale celor din jur. Nu te simti prost, nu trebuie sa dai nimanui socoteala cu privire la educatia copilului tau! Daca ai reusit acest prim pas in care nu esti rusinat de comportamentul copilului, concentreaza-ti atentia asupra lui. De fapt, asta si vrea – atentia ta!

Pasul urmator consta in introducerea unor metode simple prin care sa il ajuti sa isi regleze emotiile. Evident ca nu vei reusi un ajutor real daca il ameninti, daca esti agresiv/a verbal sau fizic – nu vei face nimic altceva decat sa ii incurajezi pofta de a se da in spectacol. Ai de ales intre a-l lua in brate (acest gest implica asigurarea unor granite fizice care declanseaza si granite psihologice, copilul nu se mai simte victima emotiilor sale) sau a-l ignora pana se clameaza. Cu siguranta exista copii atat de incapatanati incat pot urla jumatate de ora, insa fii sigur/a ca daca ii vei da ocazia sa urle o data pentru 30 de minute, nu va exista o a doua oara in care sa aplice aceeasi metoda – va fi invatat ca urletele nu sunt metoda de a-ti atrage atentia si ca, oricat de tare s-ar stradui, tipetele lui pot misca geamurile magazinelor sau ale masinilor, dar nu si pe tine.

Dupa ce a incetat, e cazul sa aveti o discutie serioasa – ce l-a determinat sa se poarte asa? Fara a fi critic/a si razbunator/oare retroactiv, incearca sa afli cum s-a simtit, cum crede ca te-ai simtit tu vazandu-l asa, ce alte metode de a obtine ceea ce doreste ar mai fi. Abia acum puteti incepe negocierile si discuta despre ineficienta unor astfel de comportamente (care sunt, de fapt, o mostra de santaj emotional – “plang pana obtin ce vreau!”).

Evident, in situatiile extreme in care copilul este repetat incapabil sa isi stapaneasca emotiile si ajunge la stari negative paroxistice, care chiar il pot pune in pericol, poate fi cazul sa consultati un specialist. Comportamentele agresive, (auto)distructive nu trebuie neglijate si, daca vedeti ca lucrurile nu merg cu vorba buna, e mai simplu si mai sanatos sa cautati ajutorul specializat. Astfel de comportamente sunt dovada unei suferinte psihice, iar a pedepsi copilul nu rezolva problema, ci aduce suferinte suplimentare.

In plus, nu uita ca la varste mici energia este foarte mare, iar daca fiul sau fiica ta nu o exprima (prin sport, joaca, dans), iesirile nervoase risca sa fie mai puternice si mai dese. Incurajati copilul sa fie cat mai activ, in acest fel nu doar ca se va cunoaste mai bine, dar isi va creste si capacitatea de a-si gestiona emotiile.